Fiindcă toate aceste lucruri au să se strice, ce fel de oameni ar trebui să fiţi voi, printr-o purtare sfântă şi evlavioasă, aşteptând şi grăbind venirea zilei lui Dumnezeu, în care cerurile aprinse vor pieri şi trupurile cereşti se vor topi de căldura focului?
2 Petru 3:11,12
În a doua sa epistolă, Petru înfăţişează planul divin pentru formarea caracterului (vezi 2 Petru 1,5-11). Credinţa, fapta, cunoştinţa, înfrânarea, răbdarea, evlavia, dragostea de fraţi, iubirea de oameni sunt treptele unei scări spirituale. Idealul lui Hristos pentru noi este acela de a progresa treaptă cu treaptă, de a dobândi virtute după virtute. Petru ne aminteşte că, prin urcarea pe această scară, avem în mână puterea lui Hristos. Putem cere împlinirea făgăduinţelor Sale neschimbătoare.
Nimeni nu trebuie să creadă că nu poate ajunge la desăvârşirea creştină a caracterului. Prin jertfa lui Hristos, s-au luat măsuri ca să putem primi tot ce avem nevoie pentru a duce o viaţă evlavioasă. Dumnezeu aşază înaintea ochilor noştri standardul înalt al desăvârşirii caracterului. El ne arată exemplul lui Isus. Când a fost pe pământ, Isus a dus o viaţă de împotrivire neîntreruptă faţă de păcat, iar acum El Se oferă să facă această experienţă posibilă şi pentru noi. Exemplul Său este asigurarea pe care ne-o dă Dumnezeu că şi noi putem obţine o biruinţă deplină.
„Petru, ca evreu şi străin, a fost condamnat, biciuit şi răstignit. Având perspectiva acestei morţi groaznice, apostolul şi-a amintit de marele lui păcat de tăgăduire a lui Isus în ceasul Său de încercare. Atât de nedispus cândva să admită crucea, acum socotea că e o bucurie să-şi dea viaţa pentru Evanghelie, considerând că, pentru el, care Îl tăgăduise pe Domnul, era o onoare prea mare să moară în acelaşi fel ca Învăţătorul Său. […] Ca ultimă favoare, el i-a rugat pe cei care-l executau să-l pironească pe cruce cu capul în jos. Cererea i-a fost îndeplinită şi în felul acesta a murit marele apostol Petru.” (Faptele apostolilor, pag. 537, 538)
Prin harul lui Dumnezeu, putem urca zilnic pe scara formării caracterului, adăugând virtute după virtute la experienţa noastră creştină.