Domnul să-şi verse îndurarea peste casa lui Onisifor; căci de multe ori m-a mângâiat şi nu i-a fost ruşine de lanţul meu. Nu numai atât, dar, când a fost în Roma, m-a căutat cu multă grijă şi m-a găsit. Dea Domnul să capete îndurare de la Domnul „în ziua aceea”.
2 Timotei 1:16-18
După eliberarea din închisoarea romană, lucrarea lui Pavel pentru biserici nu a scăpat neobservată de vrăjmaşii lui. De la izbucnirea persecuţiei lui Nero asupra creştinilor din Roma, credincioşii de pretutindeni se aflau sub condamnare imperială. Evreii au fost cei care au venit cu ideea de a arunca asupra lui Pavel vina de a fi dat foc Romei. Nimeni nu putea să creadă o astfel de acuzaţie, dar chiar şi cea mai mică suspiciune i-ar fi putut pecetlui soarta. Ca urmare a eforturilor lor mârşave, Pavel a fost din nou arestat şi dus rapid spre ultima sa întemniţare.
Când a sosit din nou în cetate, Pavel a aflat că în Roma nu mai rămăseseră decât puţini creştini. Cei mai mulţi fuseseră omorâţi sau fugiseră. Cei rămaşi erau foarte descurajaţi şi înfricoşaţi.
Odată ajuns, Pavel a fost aruncat într-o celulă întunecoasă şi era privit de toţi cu ură. Cei câţiva prieteni care i-au rămas alături ca să-i uşureze poverile au început şi ei să-l părăsească – mai întâi Figel şi Ermogen, apoi Dima. Pavel l-a trimis pe Crescens la bisericile din Galatia, pe Tit în Dalmaţia, pe Tihic în Efes. Când i-a povestit lui Timotei despre această experienţă, Pavel scria cu amărăciune: „Numai Luca este cu mine” (2 Timotei 4,11). Fiind epuizat din cauza vârstei şi trudei, Pavel avea acum nevoie de ajutorul lui Luca, medicul şi prietenul lui credincios. Luca l-a ajutat să ţină legătura cu lumea de afară.
În aceste ceasuri de încercare, Pavel se bucura să primească vizitele dese ale lui Onisifor. Acesta ştia că Pavel se afla în lanţuri din cauza adevărului, în timp ce el umbla liber. Onisifor nu a precupeţit niciun efort pentru a-l ajuta pe Pavel să se simtă cât mai bine posibil.
„Dorinţa după iubire şi împreună-simţire este sădită în inimă chiar de Dumnezeu. Hristos, în ceasul agoniei Sale în Ghetsemani, a tânjit după compasiunea ucenicilor Săi. Şi Pavel, deşi se părea că nu dă importanţă greutăţilor şi suferinţei, suspina după împreună-simţire şi prieteni.” (Faptele apostolilor, pag. 491)
Putem să fim o sursă de încurajare şi putere pentru cei care poartă poveri grele.