Totodată el [Felix] trăgea nădejde că Pavel are să-i dea bani; de aceea trimitea şi mai des să-l cheme, ca să stea de vorbă cu el. Doi ani au trecut astfel; şi, în locul lui Felix, a venit Porcius Festus. Felix a vrut să facă pe placul iudeilor şi l-a lăsat pe Pavel în temniţă.
Fapte 24:26,27
La cinci zile de la sosirea lui în Cezareea ca întemniţat, Pavel a fost dus înaintea lui Felix, guvernatorul roman. Duşmanii lui iudei din Ierusalim au venit şi ei ca să-i aducă învinuirea că pune în pericol pacea imperiului. Ei au formulat împotriva lui Pavel o întreagă serie de acuzaţii false. Felix citise deja acuzaţiile şi ştia că erau neîntemeiate. De aceea, i-a oferit ocazia să le răspundă pârâşilor lui, lucru pe care Pavel l-a făcut cu bucurie. Nevinovăţia şi sinceritatea cu care a vorbit apostolul l-au impresionat pe Felix, dar nu a acceptat să îl elibereze, de teamă că-i va ofensa pe iudei.
Mai târziu, Felix împreună cu soţia lui, Drusila, au cerut o întrevedere personală cu Pavel. Pavel le-a vorbit despre neprihănirea şi dreptatea lui Dumnezeu. El le-a arătat că au datoria de a asculta de Legea lui Dumnezeu, ducând o viaţă cumpătată, ţinându-şi pasiunile în frâul raţiunii şi păstrându-şi puterile fizice şi mintale.
Mai presus de toate, Pavel le-a îndreptat gândul spre marea Jertfă adusă pentru păcat. Numai prin credinţa în Hristos poate păcătosul să fie eliberat de vină şi poate fi ajutat să asculte de legea Creatorului său.
„Pavel a insistat în mod deosebit asupra cuprinzătoarelor cerinţe ale Legii lui Dumnezeu. El a arătat că ea se întinde până la cele mai adânci taine ale naturii morale a omului şi revarsă un potop de lumină asupra a ceea ce fusese ascuns de vederea şi cunoaşterea oamenilor. […] Legea cercetează gândurile, motivele şi intenţiile. Patimile întunecoase care zac ascunse de ochiul omului, gelozia, ura, plăcerile desfrânate şi ambiţia, faptele rele, plămădite în tainiţele întunecoase ale sufletului, dar neaduse niciodată la îndeplinire din lipsa unei ocazii – toate acestea sunt osândite de Legea lui Dumnezeu.” (Faptele apostolilor, pag. 424)
Vine o vreme în care adevărul trebuie rostit înaintea oficialităţilor. Cuvântarea neînfricată despre adevăr pe care a ţinut-o Pavel înaintea guvernatorului roman este un model de mărturie creştină.