„Eu sunt iudeu”, a spus Pavel, „din Tarsul din Cilicia, cetăţean al unei cetăţi nu fără însemnătate. Te rog, dă-mi voie să vorbesc norodului.” După ce i-a dat voie căpitanul, Pavel a stat în picioare pe trepte şi a făcut semn norodului cu mâna. S-a făcut o mare tăcere şi Pavel le-a vorbit în limba evreiască.
Fapte 21:39,40
Când au sosit în Ierusalim, Pavel şi tovarăşii lui le-au înmânat conducătorilor bisericii, în mod oficial, suma strânsă pentru evreii săraci, care fusese trimisă de credincioşii neevrei. Acest dar generos, oferit de bunăvoie, a confirmat în mare măsură loialitatea creştinilor dintre neamuri faţă de biserica organizată.
Totuşi, câţiva conducători care înainte susţinuseră lucrarea lui Pavel pentru neamuri se simţeau acum ameninţaţi de creşterea rapidă a numărului păgânilor în biserică. Ei au insistat ca Pavel să-şi manifeste loialitatea faţă de conducătorii iudei prin ascultarea mai minuţioasă de sfaturile lor. De-a lungul activităţii sale, Pavel căutase călăuzire directă la Dumnezeu. Totodată, fusese foarte atent ca să lucreze în armonie cu deciziile consiliului general de la Ierusalim.
Pavel s-a liniştit la gândul că îşi făcuse datoria prin încurajarea spiritului de loialitate, de generozitate şi de dragoste frăţească în rândul convertiţilor lui – după cum se vedea clar din darul lor generos oferit pentru fraţii şi surorile din Iudeea. Aceasta era o ocazie de aur pentru toţi conducătorii bisericii de a mărturisi cu sinceritate că Dumnezeu a lucrat cu putere prin intermediul lui Pavel. Dar, dimpotrivă, mulţi au considerat că Pavel era responsabil în mare măsură pentru problemele care apăruseră între creştinii iudei şi neiudei. Ei au propus un compromis, iar Pavel a căzut de acord, de dragul unităţii. Însă propunerea lor a dus la închiderea lui.
„Dacă cei care erau conducători în biserică şi-ar fi înfrânat resentimentele faţă de apostol şi l-ar fi primit ca pe unul care, în mod deosebit, fusese chemat de Dumnezeu să le ducă Evanghelia neamurilor, Domnul l-ar fi cruţat pentru ei. Dumnezeu nu hotărâse ca lucrarea lui Pavel să se termine aşa curând, însă nu a săvârşit nicio minune pentru a schimba cursul evenimentelor provocate de conducătorii bisericii din Ierusalim.” (Faptele apostolilor, pag. 417)
Compromisurile făcute de dragul păcii au rareori rezultate pozitive.