Evanghelia noastră v-a fost propovăduită nu numai cu vorbe, ci cu putere, cu Duhul Sfânt şi cu o mare îndrăzneală. Căci ştiţi că, din dragoste pentru voi, am fost aşa printre voi. Şi voi înşivă aţi călcat pe urmele mele şi pe urmele Domnului, întrucât aţi primit Cuvântul în multe necazuri, cu bucuria care vine de la Duhul Sfânt; aşa că aţi ajuns o pildă pentru toţi credincioşii din Macedonia şi din Ahaia.
1 Tesaloniceni 1:5-7
Sila şi Timotei i s-au alăturat din nou lui Pavel, în Corint, şi i-au adus o veste bună despre cei care primiseră adevărul în timpul primei lor vizite la Tesalonic. Prin harul lui Hristos, în viaţa lor avusese loc o transformare minunată, iar Cuvântul Domnului, aşa cum le fusese prezentat, era însoţit de putere. Inimile oamenilor erau câştigate prin adevărurile prezentate de ei. Pavel îşi dorea foarte mult să-i viziteze personal, dar, din moment ce lucrul acesta era imposibil, le-a scris scrisori.
În prima lui scrisoare către credincioşii din Tesalonic, Pavel a încercat să le dea învăţătură despre starea reală în care se află cei care au murit. El a spus că aceştia sunt adormiţi (vezi 1 Tes. 4,13-18). Pavel le mai vorbise credincioşilor pe această temă, însă, în momentul acela, ei încercau să înţeleagă doctrinele care li se păreau noi şi ciudate. Nu este de mirare că unele lucruri nu le-au rămas în minte. Acum, ei se bucurau să ştie că prietenii lor credincioşi care muriseră aveau să fie înviaţi.
„Tesalonicenii acceptaseră cu mult entuziasm ideea că Hristos avea să vină să-i transforme pe credincioşii care erau în viaţă şi să-i ia la Sine. Cu multă grijă păziseră ei vieţile prietenilor lor, ca nu cumva aceştia să moară şi să piardă astfel binecuvântarea pe care aşteptau să o primească la venirea Domnului lor. Dar, unul după altul, cei dragi le fuseseră luaţi şi, cu inima frântă, tesalonicenii priviseră pentru ultima dată feţele morţilor lor, cu greu îndrăznind să spere că-i vor mai întâlni într-o viaţă viitoare.” (Faptele apostolilor, pag. 258)
Adevărul despre înviere ne eliberează de frica şi deznădejdea generate de subiectul morţii. Morţii neprihăniţi vor trăi din nou prin Domnul Isus.