Nicio slugă nu poate sluji la doi stăpâni; căci sau va urî pe unul şi va iubi pe celălalt, sau va ţine numai la unul şi va nesocoti pe celălalt. Nu puteţi sluji lui Dumnezeu şi lui Mamona.
Luca 16:13
În zilele lui Isus, ca şi în zilele noastre, bărbaţii şi femeile erau absorbiţi de dorinţa după bogăţie. Isus a povestit această pildă despre ispravnicul înţelept, dar necinstit, pentru a arăta că deseori oamenii din lume îşi urmăresc scopurile cu mai multă energie şi în mod mai planificat decât cei care lucrează pentru înaintarea Împărăţiei lui Dumnezeu. El a spus: „Fiii veacului acestuia, faţă de semenii lor, sunt mai înţelepţi decât fiii luminii” (Luca 16,8). Cu alte cuvinte, lumea dă dovadă de mai multă înţelepciune şi seriozitate când lucrează pentru ea însăşi decât arată poporul lui Dumnezeu în lucrarea pentru El. Domnul i-a dat poporului Său capacităţi, influenţă şi bani ca să lucreze împreună cu El la salvarea sufletelor pentru Împărăţia Sa. Însă cât de adesea se întâmplă ca aceste binecuvântări să rămână nefolosite sau să fie folosite în interesul personal!
Hristos face apel la toţi oamenii să facă o cercetare de sine serioasă. Aşezaţi-L de o parte a balanţei pe Isus – viaţa veşnică, adevărul, cerul şi sufletele mântuite. Aşezaţi de partea cealaltă toate avantajele şi atracţia pe care poate lumea să le ofere. Comparaţi pierderea propriului vostru suflet şi a sufletelor pe care le-aţi fi putut ajuta să fie mântuite, cu realitatea vieţii veşnice din cer şi de pe pământul cel nou. Cântăriţi valoarea tuturor lucrurilor din perspectiva veşniciei. „Ce foloseşte unui om să câştige toată lumea, dacă îşi pierde sufletul?” (Marcu 8,36) Cerul va fi în mod real foarte preţios pentru cei care au apreciat corect binecuvântările Împărăţiei lui Dumnezeu în comparaţie cu plăcerile trecătoare ale lumii acesteia.
„Lecţia acestei parabole este valabilă pentru toată lumea. Fiecare om va trebui să dea socoteală pentru harul care i-a fost acordat prin Domnul Hristos. Viaţa este prea solemnă pentru a fi absorbită de lucruri trecătoare şi pământeşti. Domnul doreşte să le oferim şi altora bunurile pe care le primim din partea Celui Veşnic şi nevăzut.” (Parabolele Domnului Hristos, pag. 373)
Salvarea şi viaţa veşnică sunt infinit mai valoroase decât orice ne-ar putea oferi lumea aceasta.