Dar Dumnezeu i-a zis: „Nebunule! Chiar în noaptea aceasta ţi se va cere înapoi sufletul; şi lucrurile pe care le-ai pregătit ale cui vor fi?” Tot aşa este şi cu cel ce îşi adună comori pentru el şi nu se îmbogăţeşte faţă de Dumnezeu.
Luca 12:20,21
Isus a spus această parabolă după ce a venit la El un om şi I-a cerut să pună capăt unei dispute pe care o avea cu fratele lui în privinţa unei moşteniri. Isus ar fi putut să ofere un principiu călăuzitor. El ştia ce era corect şi drept. Însă mai ştia că aceşti doi fraţi se certau pentru că amândoi erau lacomi. De aceea, răspunsul Său a fost: „Nu este lucrarea Mea aceea de a rezolva astfel de probleme. Eu am venit să predic Evanghelia şi să atrag atenţia asupra valorilor veşnice.”
Apoi a spus parabola bogatului neînţelept. Prin această parabolă, El voia să arate de câtă nechibzuinţă dăm dovadă atunci când ne legăm de lumea aceasta şi ignorăm realităţile eterne. Bogatul din povestirea Sa primise toată bogăţia de la Dumnezeu. El făcuse ca pământul să rodească şi îl binecuvântase cu recolte îmbelşugate. Bogatul era atât de absorbit de grija pentru averea lui, încât nu se mai gândea la Dumnezeu, Sursa tuturor binecuvântărilor lui. El nu considerase niciodată că Dumnezeu îi dăduse acele bogăţii ca să-i poată ajuta pe nevoiaşi. Ar fi putut cu uşurinţă să împlinească nevoile multor oameni. Însă şi-a închis inima faţă de săraci şi a folosit marea lui bogăţie pentru plăcerile proprii.
Când a murit, bogăţia nu i-a mai folosit la nimic, fiindcă nu-şi strânsese o comoară în cer.
„Acest om trăia şi plănuia pentru sine. El vedea că viitorul îi este asigurat cu îmbelşugare şi că nu-i rămâne nimic de făcut, decât să depoziteze roadele muncii lui şi să se bucure de ele. Se considera favorizat mai presus de alţii şi îşi asuma meritele pentru administrarea lui înţeleaptă. Era onorat de concetăţenii lui ca fiind un om cu judecată sănătoasă şi un cetăţean prosper. […]
Bogatul nu dobândise acel unic lucru care ar fi putut avea valoare pentru el.” (Parabolele Domnului Hristos, pag. 258)
Administratorii conştiincioşi îşi adună comori în cer prin împărtăşirea cu ceilalţi a comorii trecătoare pe care le-a oferit-o Dumnezeu.