Adevărat vă spun că, ori de câte ori aţi făcut aceste lucruri unuia din aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie mi le-aţi făcut.
Matei 25:40
Principiul prezentat aici de Isus pune capăt discuţiilor teologice nesfârşite şi explică un concept fundamental al temei marii lupte. Dacă nu înţelegem acest mesaj aşa cum trebuie, contează prea puţin cât de mult le înţelegem pe celelalte. Potrivit spuselor lui Isus, ceea ce este important la judecată nu este cât de mult ştim, ci cum am aplicat în viaţa noastră principiul dragostei care se jertfeşte. Cei care primesc lauda Sa la judecată poate că nu au ştiut multă teologie, însă au cultivat acele principii care reprezintă temelia Împărăţiei Sale. Chiar şi printre păgâni au fost oameni care au manifestat spiritul de bunătate; înainte să audă cuvintele vieţii, ei s-au împrietenit cu misionarii, chiar cu riscul de a-şi pierde viaţa. Faptele lor erau dovada faptului că Duhul Sfânt le atinsese inima.
Regula de viaţă enunţată de Hristos, în funcţie de care fiecare om va rămâne în picioare sau va cădea la judecată, este aceasta: „Tot ce voiţi să vă facă vouă oamenii faceţi-le şi voi la fel.” (Matei 7,12)
„’Când va veni Fiul Omului în slava Sa, cu toţi sfinţii îngeri, va şedea pe scaunul de domnie al slavei Sale. Toate neamurile vor fi adunate înaintea Lui. El îi va despărţi pe unii de alţii…’ În felul acesta a zugrăvit Hristos înaintea ucenicilor scena din ziua cea mare a judecăţii. În momentul acela se aflau pe Muntele Măslinilor. El a spus că hotărârea ce se va lua atunci va depinde de un singur lucru. Când popoarele vor fi adunate înaintea Lui, acolo vor fi numai două categorii, şi viitorul lor în veşnicie va fi hotărât de ceea ce au făcut sau au neglijat să facă pentru El, în persoana celor săraci şi suferinzi.
În ziua aceea, în loc să prezinte marea lucrare pe care El a făcut-o, dându-Şi viaţa pentru mântuirea oamenilor, Hristos le va arăta lucrarea plină de credinţă pe care ei au făcut-o pentru El.” (Hristos, Lumina lumii, pag. 637)
Modul în care ne purtăm faţă de ceilalţi este modul în care ne purtăm faţă de Domnul Hristos. El Se identifică cu cei neprivilegiaţi şi cu cei nevoiaşi.