Nişte greci dintre cei ce se suiseră să se închine la praznic s-au apropiat de Filip, care era din Betsaida Galileii, l-au rugat şi au zis: „Domnule, am vrea să-L vedem pe Isus.”
Ioan 12:20,21
În ceasul în care lucrarea Sa părea că suferise o înfrângere zdrobitoare, Isus a văzut în cererea grecilor o garanţie a marelui seceriş care urma să aibă loc în rândul neevreilor, atunci când zidul prejudecăţii dintre evrei şi neevrei avea să fie dărâmat. Aceşti greci aflaseră despre intrarea triumfală a lui Hristos în Ierusalim şi despre confruntarea de la templu cu preoţii şi conducătorii. Ei auziseră că oamenii se aşteptau ca El să-Şi inaugureze în curând împărăţia. Acum voiau să afle adevărul despre misiunea Sa.
Isus a folosit o ilustraţie în care a explicat în mod impresionant de ce urma El să moară. An de an, fermierul alege cea mai bună parte din recoltă şi o păstrează ca sămânţă pentru recolta din anul următor. S-ar putea spune că el „aruncă” o parte semnificativă din venitul lui. Însă fermierul are în vedere recoltele viitoare. În acelaşi fel, moartea Domnului Hristos ar putea să ni se pară un sfârşit tragic. Însă El putea să le ofere viaţă oamenilor numai dacă Îşi dădea viaţa.
Principiul sacrificiului de sine este asemenea unui fir roşu care străbate tot ce a făcut Dumnezeu în cadrul marii lupte. Iubirea de sine, preocuparea de sine sunt sortite pierzării. Însă legea sacrificiului de sine este legea autoconservării.
„Salvarea oamenilor nu e singurul lucru realizat prin cruce. Iubirea lui Dumnezeu se manifestă în univers. Domnul acestei lumi este alungat. Acuzaţiile aduse de Satana împotriva lui Dumnezeu se dovedesc a fi mincinoase. Ocara pe care el o aruncase este îndepărtată pentru totdeauna. Atât îngerii, cât şi oamenii sunt atraşi către Mântuitorul. ’După ce voi fi înălţat de pe pământ’, a zis El, ’voi atrage la Mine pe toţi oamenii.’” (Hristos, Lumina lumii, pag. 626)
Numai dacă punem sămânţa în pământ ca să „moară”, vom obţine o viaţă nouă. Domnul Hristos a murit pentru păcatele noastre, iar noi trebuie să murim faţă de păcatele noastre şi să-L lăsăm să ne dea o viaţă nouă.