„O, femeie, mare este credinţa Ta; facă-ţi-se cum voieşti.” Şi fiica ei s-a tămăduit chiar în ceasul acela.
Matei 15:28
După discuţia despre ritualurile omeneşti purtată cu fariseii, Isus S-a retras din mulţime şi S-a îndreptat spre graniţa cu Fenicia, unde se aflau marile cetăţi-port Tir şi Sidon. Şi de data aceasta Îşi dorea să Se odihnească pentru un timp împreună cu ucenicii, însă intenţia Sa principală era să îi ajute pe aceştia să înţeleagă că Evanghelia trebuia predicată neevreilor în aceeaşi măsură ca şi evreilor.
Chiar înainte de a porni la drum, Isus ştia deja de femeia care avea o fiică bolnavă. El ştia că ea auzise despre El şi despre lucrarea Sa de vindecare, aşa că i-a ieşit în cale în mod intenţionat. Totodată, Isus ştia că ucenicii, la fel ca şi ceilalţi israeliţi, aveau o mândrie naţională care îi făcea să îi dispreţuiască pe ceilalţi şi să nu aibă nicio compasiune faţă de lumea păgână. Isus era hotărât să dărâme aceste bariere.
Dar cum putea să facă acest lucru? Le-a oferit ucenicilor o demonstraţie pe viu a atitudinii reci cu care răspundeau de regulă evreii atunci când neamurile le cereau ajutor. Când femeia păgână a cerut ca fiica ei să fie vindecată, Isus nu i-a răspuns. Şi părea, într-adevăr, că vrea să o respingă. Ea a insistat şi credinţa ei a fost răsplătită. Prin grija cu care S-a purtat faţă de această femeie, Isus i-a ajutat pe ucenici să înţeleagă că El nu a fost trimis numai la oile pierdute ale casei lui Israel, ci la întreaga omenire. Cei pe care ucenicii îi considerau străini erau şi ei membri ai familiei lui Dumnezeu.
Şi astăzi mai există aceste atitudini prin care anumitor oameni li se interzice să se apropie de Hristos. Aceia care permit ca mândria şi prejudecata să aşeze bariere între oameni pot fi siguri că nu Îl urmează pe Hristos.
„Dumnezeu urăşte ideea de clasă privilegiată. El nu vrea să ştie nimic despre lucruri de felul acesta. Înaintea Lui, viaţa tuturor oamenilor are aceeaşi valoare. […] Fără deosebire de vârstă, rang, naţionalitate sau privilegiu religios, toţi oamenii sunt invitaţi să vină la El şi să trăiască.” (Hristos, Lumina lumii, pag. 403)
Urmaşii de astăzi ai Domnului Hristos au responsabilitatea de a se opune în mod deschis prejudecăţii şi oricărei forme de discriminare.