Îndrăzneşte, fiică! Credinţa ta te-a tămăduit.
Matei 9:22
Făcându-şi loc prin mulţimile care se înghesuiau în jurul lui Isus, o femeie săracă de-abia a reuşit să întindă mâna şi să se atingă de haina Sa. Dar a fost suficient. Femeia suferea de o boală despre care medicii spuseseră că era incurabilă, însă ea era convinsă că Isus putea să o vindece: „Numai să mă pot atinge de haina Lui şi mă voi tămădui” (Matei 9,21). Iar când s-a atins, a ştiut că s-a vindecat imediat.
Isus S-a oprit şi a întrebat cu voce tare: „Cine s-a atins de Mine?” (Marcu 5,31) El putea să facă deosebire între o atingere întâmplătoare şi o atingere motivată de credinţă şi dorea să onoreze credinţa acestei femei. Ea a căzut la picioarele Lui tremurând, iar El i-a spus: „Îndrăzneşte, fiică! Credinţa ta te-a tămăduit.” (Matei 9,22)
Femeia avea acum o experienţă personală minunată pe care putea să o povestească. Tot la fel este şi astăzi: mărturia noastră despre credincioşia lui Isus este mijlocul ales de Cer pentru a vorbi lumii despre Hristos. Mărturia cea mai eficientă este povestirea experienţei personale. Ea exercită o putere irezistibilă care lucrează la mântuirea sufletelor.
„O credinţă numai cu numele, care-L primeşte pe Hristos numai ca Mântuitor al lumii, nu poate aduce niciodată vindecarea sufletului. Credinţa spre mântuire nu este numai o recunoaştere intelectuală a adevărului. Acela care aşteaptă ca mai întâi să aibă toată cunoştinţa şi abia după aceea să-şi manifeste credinţa nu poate primi binecuvântări de la Dumnezeu. Nu e de ajuns să credem despre Hristos, trebuie să credem în El. Singura credinţă care ne va fi de folos este aceea care-L are pe El ca Mântuitor personal, care-şi însuşeşte meritele Lui. Credinţa nu este o părere. Credinţa mântuitoare este un contract prin care cei ce-L primesc pe Hristos se unesc prin legământ cu Dumnezeu. Credinţa adevărată este viaţă. O credinţă vie înseamnă o creştere a vigorii, o încredere deplină, prin care credinciosul devine o putere cuceritoare.” (Hristos, Lumina lumii, pag. 347)
Cele mai mici binecuvântări pe care le primim personal de la Domnul ne încurajează mai mult decât binecuvântările mari pe care am auzit că le-au primit alţii. Din acest motiv, experienţa personală cu Isus este esenţială.