De ce vă este frică, puţin credincioşilor?
Matei 8:26
Isus învăţase poporul şi vindecase bolnavii toată ziua, fără pauză de masă sau pentru odihnă. Era extenuat şi de-abia aştepta să Se odihnească de partea cealaltă a lacului, într-un loc retras. După ce a urcat în barcă, a adormit imediat. Apoi s-a stârnit o furtună. Barca a început să se umple cu apă. Ucenicii se străduiau din răsputeri să scoată apa, iar Isus dormea. În cele din urmă, ei au strigat disperaţi: „Învăţătorule, nu-Ţi pasă că pierim?” (Marcu 4,38) Cum putea să Se odihnească atât de liniştit, în timp ce ei se luptau să supravieţuiască?
Isus S-a trezit, a înţeles situaţia şi a spus mării agitate: „Taci! Fără gură!” (versetul 39) Isus nu dormise fără teamă din cauză că avea puteri nelimitate. El Se încredea în puterea Tatălui Său. Şi noi putem să ne odihnim având aceeaşi credinţă atunci când furtunile vieţii ameninţă să ne înghită.
A doua zi de dimineaţă, ucenicii s-au confruntat cu un alt fel de furtună, mai periculoasă decât vijelia din timpul nopţii. Doi oameni s-au repezit spre ei ca ieşiţi din minţi, gata să-i facă bucăţi. Ucenicii au fugit îngroziţi, dar nu şi Isus. El potolise furtuna cu o noapte în urmă, iar acum era gata să calmeze zbuciumul acestor oameni posedaţi.
După ce i-a eliberat de sub stăpânirea demonilor şi după ce le-a redat judecata sănătoasă, Isus i-a trimis ca misionari care să predice Evanghelia în Decapolis. Viaţa lor era o mărturie despre mesianitatea lui Isus. La fel şi noi – trebuie să spunem ce am aflat despre puterea lui Dumnezeu ce ştim, ce am auzit, ce am văzut şi am simţit noi înşine.
„După cum Isus Se sprijinea prin credinţă pe purtarea de grijă a Tatălui, tot astfel şi noi trebuie să ne încredem în purtarea de grijă a Mântuitorului nostru. Dacă s-ar fi încrezut în El, ucenicii ar fi rămas liniştiţi. Teama lor în timpul primejdiei le-a descoperit necredinţa. În strădania lor de a se salva singuri, ei au uitat de Isus şi, numai atunci când, ajunşi la disperare, nu s-au mai încrezut în ei înşişi, ci s-au îndreptat către El, Isus a putut să le dea ajutor.” (Hristos, Lumina lumii, pag. 336)
Trebuie să fim permanent pregătiţi să dăm mărturie despre ceea ce a făcut Dumnezeu pentru noi.