Ridicaţi acestea de aici şi nu faceţi din casa Tatălui Meu o casă de negustorie.
Ioan 2:16
Când a fost cu ucenicii de Paşte la Ierusalim, Isus nu-Şi anunţase încă misiunea în mod public. La sărbătoarea aceasta veneau iudei din tot Imperiul Roman. În curtea exterioară a templului erau de vânzare animale pentru jertfă, pentru cei care nu puteau să aducă de acasă. Tot aici se puteau schimba şi bani. Tranzacţiile de felul acesta dădeau ocazia la fraude şi speculă.
Isus a surprins întreaga scenă – comerţul necinstit, nemulţumirea săracilor, desacralizarea curţii templului. El a privit departe, în viitor, la modul în care reprezentanţii Lui aveau să facă negoţ cu harul Său.
Intrând încet în curtea templului, cu un bici de frânghii în mână, Isus i-a poruncit mulţimii să plece şi a răsturnat mesele schimbătorilor de bani. Isus nu a lovit pe nimeni cu biciul, dar acest simbol al autorităţii a fost suficient pentru a-i face pe preoţi, pe schimbătorii de bani şi pe negustorii de animale să fugă afară îngroziţi.
În cele din urmă, oamenii de rând s-au întors şi mulţi au simţit cumva că Isus era Mântuitorul lor. Ei au început să înţeleagă semnificaţia simbolică a prezenţei lui Dumnezeu în templu şi locuirea lui Hristos în inima omenească.
„Prin curăţirea templului, Isus Şi-a anunţat misiunea mesianică şi Şi-a început lucrarea. Templul acela, înălţat pentru ca Domnul să sălăşluiască în el, avea ca scop să fie o învăţătură vie pentru Israel şi pentru lume. […] Din cauza păcatului, omul a încetat să mai fie un templu pentru Dumnezeu. […] Dar planul Cerului a fost realizat prin întruparea Fiului lui Dumnezeu. Dumnezeu locuieşte în corp omenesc şi, prin harul salvator, inima omului devine din nou templul Său. […] Prin curăţirea templului de cumpărătorii şi vânzătorii lumii, Isus a făcut cunoscută misiunea Lui de a curăţa inima de murdăria păcatului – de dorinţele pământeşti, de plăcerile egoiste şi de obiceiurile rele care strică sufletul.” (Hristos, Lumina lumii, pag. 161)
Dorinţa lui Dumnezeu pentru fiecare om este aceea de a-i oferi o minte şi o inimă curată, în care El să poată locui.