Femeie, ce am a face Eu cu tine? Nu Mi-a venit încă ceasul.
Ioan 2:4
Isus nu Şi-a început lucrarea făcând o minune extraordinară înaintea conducătorilor din Ierusalim. El Şi-a manifestat puterea mai întâi la un ospăţ de nuntă, unde Şi-a arătat preocuparea faţă de oameni şi faţă de bucuriile familiei.
Iosif murise şi acum numai Maria purta cu ea taina naşterii Lui. Dar chiar şi ea avea îndoieli şi dezamăgiri. Cu ocazia ospăţului de nuntă la pregătirea căruia ajutase, s-a constatat că nu mai era băutură. Maria s-a îngrijorat foarte tare şi a apelat la Fiul ei, în speranţa că El va găsi o soluţie. La prima vedere, răspunsul Lui este rece şi nepoliticos.
Dar răspunsul dat de Hristos, potrivit obiceiului oriental din vremea aceea, era o dovadă de respect, la fel ca şi răspunsul pe care l-a dat atunci când L-au găsit în templu, la vârsta de doisprezece ani. Într-un anumit sens, răspunsul Lui se referea la speranţa nutrită de Maria că El era Mesia care avea să urce pe tronul lui Israel. Dar nu sosise încă vremea ca El să Se descopere în mod deplin. Cu toate acestea, Isus a săvârşit prima Sa minune pentru a o cinsti pe mama Lui şi pentru a întări credinţa ucenicilor.
Vinul oferit de Hristos la nunta din Cana era must curat, nefermentat. Interesul Său faţă de problemele sociale ale omenirii este un model demn de urmat de toţi cei care predică Cuvântul Său şi care se numesc creştini.
„Toţi trebuie să devenim martori pentru Isus. Puterea legăturilor sociale, sfinţită prin harul lui Hristos, trebuie să fie dezvoltată pentru a câştiga suflete pentru Mântuitorul. Să facem astfel încât lumea să vadă că noi nu suntem absorbiţi în mod egoist numai de interese proprii, ci dorim să le dăm şi altora din binecuvântările şi privilegiile noastre. Să-i facem să vadă că religia noastră nu ne face insensibili sau pretenţioşi. Toţi aceia care susţin că L-au găsit pe Hristos să lucreze ca El pentru binele oamenilor.” (Hristos, Lumina lumii, pag. 152)
Urmaşii lui Isus vor fi preocupaţi în mod real şi neegoist de bunăstarea semenilor lor şi a întregii societăţi, luând parte la bucuriile şi durerile celor din jur.