A venit la ai Săi şi ai Săi nu L-au primit.
Ioan 1:11
Evreii Îl aşteptaseră pe Mesia mai bine de o mie de ani; şi totuşi, când a venit, L-au respins. De ce? Fiindcă nu Se încadra în aşteptările lor.
Dumnezeu îi alesese ca să păstreze prin ei cunoaşterea despre Legea Sa; ei trebuiau să fie un izvor de mântuire pentru lume. Privilegiul lor cel mai înalt era acela de a-L descoperi pe Dumnezeu tuturor oamenilor. Însă ei şi-au legat speranţele de măreţia lumească. Dacă ar fi fost credincioşi misiunii lor, Dumnezeu Şi-ar fi îndeplinit scopul prin ei şi le-ar fi dat „asupra tuturor neamurilor pe care le-a făcut: întâietate în slavă, în faimă şi în măreţie”. (Deut. 26,19)
Nu toţi evreii au dat uitării această misiune. Mulţi păgâni au aflat de la ei despre făgăduinţa venirii unui Răscumpărător şi au primit-o cu credinţă. Nu puţini şi-au pierdut viaţa datorită refuzului de a dezonora Sabatul şi de a păzi sărbătorile păgâne. În repetate rânduri, monarhii lumii au proclamat supremaţia Dumnezeului lui Israel.
După întoarcerea din Babilon, s-a acordat o mare atenţie educaţiei religioase. Au fost ridicate sinagogi şi şcoli, dar aceste instituţii au devenit corupte; cerinţele lor multiple – aduse la existenţă pentru a evita idolatria – au devenit un scop în sine, şi nu un mijloc pentru creşterea spirituală. Evreii îşi doreau mai mult eliberarea de romani decât eliberarea din păcat. Mândria i-a orbit. Ei au interpretat profeţia potrivit dorinţelor lor egoiste.
„Cu toată minuţiozitatea şi povara prescripţiilor formale, era cu neputinţă să se respecte legea. Cei care doreau să-I servească lui Dumnezeu şi care încercau să ţină învăţăturile rabinice se chinuiau sub o grea povară. Ei nu puteau găsi odihnă din cauza mustrărilor unei conştiinţe frământate. În felul acesta, Satana lucra să-i descurajeze pe oameni, să diminueze înţelegerea lor despre caracterul lui Dumnezeu şi să atragă dispreţul asupra credinţei lui Israel. El spera să-şi dovedească afirmaţiile pe care le-a făcut atunci când s-a revoltat în ceruri – că cerinţele lui Dumnezeu sunt nedrepte şi nu pot fi ascultate. Chiar Israel, zicea el, nu respectă legea.” (Hristos, Lumina lumii, pag. 29)
Pentru firea omenească este mai uşor să fii „religios” decât să ai o relaţie personală cu Dumnezeu.