Îi vor pune numele Emanuel, care, tălmăcit, înseamnă: „Dumnezeu este cu noi”.
Matei 1:23
Din veşnicie, Domnul nostru Isus a fost una cu Tatăl ceresc. El a venit pe pământ ca să vestească slava Tatălui înaintea unei lumi care, în mare parte, Îl uitase. Prin faptul că a venit să locuiască printre noi, Isus L-a descoperit pe Dumnezeu atât înaintea oamenilor, cât şi înaintea îngerilor. Păcatul a adus o pată asupra lucrării desăvârşite de creaţiune a lui Dumnezeu; totuşi, amprenta Sa divină mai este încă vizibilă şi, dacă suntem în armonie cu El, mai putem vedea încă destul de mult slava iniţială a creaţiunii Sale.
Adevărul este că nimic nu a apărut de la sine – cu excepţia egoismului inimii omeneşti. Toate lucrurile din natură – păsările, peştii, animalele, plantele, chiar şi oceanele – există pentru a le sluji altora. La fel, şi îngerii din cer. Dar exemplul cel mai măreţ de slujire iubitoare şi neegoistă este cel pe care îl vedem în Dumnezeu, prin viaţa lui Isus. Dăruirea este slava lui Dumnezeu.
Legea aceasta, a slujirii, a fost încălcată mai întâi în cer. Păcatul şi-a avut originea în satisfacerea de sine. Lucifer a dorit să fie primul în cer, să deţină controlul asupra fiinţelor cereşti şi să le îndepărteze de Creatorul lor. El s-a folosit de înşelăciune ca să reprezinte greşit caracterul lui Dumnezeu. Domnul Isus a venit pe pământ ca să spună adevărul despre Dumnezeu şi a făcut acest lucru nu numai prin cuvinte, ci printr-o viaţă pe care toţi oamenii au putut să o observe zi de zi. Satana a pretins că nimeni nu poate să asculte de Legea lui Dumnezeu şi să fie fericit. Isus a venit pe pământ ca să arate că Satana nu are dreptate şi a făcut aceasta fără să folosească vreo putere care să nu ne fie pusă la dispoziţie şi nouă.
„Mica noastră lume este cartea de studiu a universului. Scopul minunat al harului lui Dumnezeu, taina iubirii răscumpărătoare, constituie subiectul pe care îngerii doresc să-l adâncească şi care va fi studiul lor de-a lungul veacurilor nesfârşite. Atât cei răscumpăraţi, cât şi fiinţele necăzute vor descoperi în crucea lui Hristos ştiinţa şi cântecul lor.” (Hristos, Lumina lumii, pag. 19, 20)
„Vestea bună” este că prin harul lui Dumnezeu pot să am o viaţă de biruinţă care să ducă la fericire şi la o viaţă spirituală îmbelşugată.