Fiecare, fraţilor, să rămână cu Dumnezeu în starea în care era când a fost chemat.
1 Corinteni 7:24
Iubirea faţă de Mântuitorul se va manifesta prin dorinţa de a lucra la fel ca El pentru binecuvântarea şi înălţarea omenirii. Viaţa petrecută de El pe pământ nu a fost o viaţă comodă şi de preocupare de Sine; El a lucrat pentru alţii neobosit, perseverent şi cu seriozitate.
Tot la fel, cei care au primit harul lui Hristos vor fi dispuşi să facă orice sacrificiu pentru ca oamenii pentru care El a murit să se bucure de darul ceresc al mântuirii. Ei vor face tot ce le stă în putinţă pentru ca lumea să fie un loc mai bun prin faptul că au trăit în ea. Atitudinea aceasta este o consecinţă sigură a convertirii autentice.
Lucrarea făcută pentru ca alţii să fie binecuvântaţi va avea ca urmare binecuvântarea lucrătorului. Acesta a fost scopul lui Dumnezeu atunci când ne-a oferit o parte de îndeplinit în planul de răscumpărare. El le-a dăruit oamenilor, bărbaţi şi femei, privilegiul de a fi părtaşi ai naturii divine şi de a fi canale de binecuvântare pentru semenii lor. Cei care participă alături de Dumnezeu la lucrarea dragostei Sale sunt aduşi mai aproape de Creatorul lor.
Singurul mod de a creşte în har este acela de a face orice lucrare pe care ne-a dat-o Hristos, de a ne implica, pe măsura capacităţilor noastre, în lucrarea de ajutorare şi binecuvântare a celor care au nevoie de ajutorul pe care îl putem oferi. Puterea vine prin exerciţiu. Cei care încearcă să ducă o viaţă creştină prin acceptarea pasivă a binecuvântărilor care vin prin harul lui Dumnezeu, dar nu fac nimic pentru Hristos şi pentru ceilalţi, se aseamănă cu un om care se hrăneşte, dar care nu doreşte să-şi consume energia.
„Nu trebuie să aştepţi ocazii mari, speciale, sau talente extraordinare pentru ca numai după aceea să lucrezi pentru Dumnezeu. Nu trebuie să te gândeşti la ce va spune lumea despre tine. Dacă viaţa ta zilnică este o mărturie despre curăţia şi sinceritatea credinţei tale şi dacă ceilalţi sunt convinşi că doreşti să le faci bine, eforturile tale nu vor fi cu totul zadarnice.” (Calea către Hristos, pag. 83)
Secretul vieţii fericite este să le dăruim celorlalţi tot atât cât primim noi de la Domnul Isus.