Lepădaţi dar orice răutate, orice vicleşug, orice fel de prefăcătorie, de pizmă şi de clevetire; şi, ca nişte prunci născuţi de curând, să doriţi laptele duhovnicesc şi curat, pentru ca prin el să creşteţi spre mântuire, dacă aţi gustat, în adevăr, că bun este Domnul.
1 Petru 2:1-3
Pentru a trăi o viaţă sfântă, noi depindem de Hristos, aşa cum depinde ramura de trunchiul pomului pentru a aduce roade. Despărţiţi de El nu avem viaţă. Nu avem puterea de a ne împotrivi ispitei sau de a creşte în har şi în sfinţenie. Dar, dacă rămânem în El, creştem. Primim viaţa de la El şi nu ne veştejim, şi nici nu rămânem fără rod. Mulţi cred că trebuie să îndeplinească o parte din această lucrare prin propria putere. Ei s-au încrezut în Hristos ca să ierte păcatele, dar acum încearcă să ducă o viaţă sfântă prin eforturile lor. Însă aceste eforturi vor da greş. Isus spune: „Despărţiţi de Mine, nu puteţi face nimic” (Ioan 15,5). Creşterea noastră în har, bucuria, capacitatea de a fi utili – toate depind de relaţia noastră cu Hristos.
Dar cum putem să „rămânem” în Hristos? Tot aşa cum L-am primit la început: prin credinţă. „Astfel dar, după cum aţi primit pe Hristos Isus, Domnul, aşa să şi umblaţi în El” (Coloseni 2,6). Nu putem să facem ispăşire pentru păcatele noastre şi nici nu putem să ne schimbăm inima. Dar ne-am predat lui Dumnezeu; am crezut că El a făcut totul pentru noi. Prin credinţă am devenit copiii Săi şi acum, prin credinţă, urmează să creştem în El. Trebuie să predăm totul: să ne predăm pe noi înşine lui Dumnezeu, ca să ascultăm de toate poruncile Sale. Şi trebuie să primim totul: adică pe Hristos – plinătatea binecuvântărilor lui Dumnezeu –, care să rămână în inima noastră, să fie puterea noastră, neprihănirea noastră, ajutorul nostru necurmat, care ne dă puterea de a asculta.
„Consacră-te lui Dumnezeu în fiecare dimineaţă; aceasta să fie prima activitate a ta. Roagă-te astfel: ’O, Doamne, primeşte-mă să fiu cu totul al Tău! Aşez toate planurile mele la picioarele Tale. Foloseşte-mă azi în serviciul Tău. Rămâi cu mine şi tot ce fac eu să fie făcut prin puterea Ta.’ Această lucrare trebuie îndeplinită zilnic.” (Calea către Hristos, pag. 70)
Rămânerea în Hristos se aseamănă cu respiraţia: devine un lucru natural.