Am zidit zidul, care a fost isprăvit pretutindeni până la jumătate din înălţimea lui. Şi poporul lucra cu inimă.
Neemia 4:6
Neemia a sosit în Ierusalim după o călătorie fără probleme, însoţit fiind de o escortă militară. Ştiind că duşmanii înverşunaţi de-abia aşteptau să îl înfrunte şi să oprească planurile pentru reconstruirea zidului, Neemia nu a dezvăluit nimănui misiunea cu care venise, până în clipa în care a reuşit să aleagă câţiva bărbaţi vrednici de încredere.
În a treia noapte, Neemia a înconjurat cetatea călare, ca să evalueze situaţia personal. În timp ce privea zidurile ruinate ale cetăţii lui iubite, în minte îi reveneau amintiri dureroase. Cât de frumos fusese odată Ierusalimul!
Deşi avea autorizaţia de reconstruire din partea împăratului, el s-a străduit să câştige încrederea poporului. Ştia că, pentru a avea succes, trebuia să câştige simpatia fraţilor săi. În timp ce le vorbea despre starea cetăţii, ei au descoperit cu surprindere că Neemia era foarte informat. Ei nu ştiau că el cercetase zidurile în timpul nopţii.
Neemia le-a spus că împăratul îi susţinea în reconstruirea zidului cetăţii şi că aveau deja autorizaţia lui. Apoi i-a întrebat direct dacă doreau să i se alăture şi să profite de această ocazie. Energia, entuziasmul şi hotărârea lui erau molipsitoare. Când au aflat despre planurile lui Neemia, vrăjmaşii lui Israel au izbucnit în râs. Dar evreii au căpătat mai mult curaj sub conducerea lui Neemia. Muncind zi şi noapte, cu armele la brâu, ei au încheiat repararea zidului în cincizeci şi două de zile, spre consternarea duşmanilor lor.
„Împotrivirea şi descurajarea pe care clăditorii din zilele lui Neemia le-au întâmpinat din partea vrăjmaşilor şi a pretinşilor prieteni sunt tipice pentru experienţa pe care o vor avea cei care lucrează astăzi pentru Dumnezeu. Creştinii sunt probaţi nu numai prin mânia, nemulţumirea şi cruzimea vrăjmaşilor, ci şi prin indolenţa, nehotărârea, încropeala şi trădarea celor ce pretind că sunt prieteni şi că ajută.” (Profeţi şi regi, pag. 644, 645)
Neglijarea ocaziilor în care putem să-I slujim lui Dumnezeu este consemnată; dar şi orice faptă de credinţă şi dragoste este notată imediat şi păstrată în cărţile de amintire.