Voi clătina toate neamurile; comorile tuturor neamurilor vor veni şi voi umple de slavă Casa aceasta, zice Domnul oştirilor.
Hagai 2:7

Zorobabel a înfruntat multe greutăţi în lucrarea de reconstruire a Ierusalimului şi a templului. Pe lângă lipsa de consacrare din partea multor evrei care s-au întors din Babilon, era înconjurat şi de duşmanii samariteni, care îşi propuseseră să oprească lucrarea. Dar Dumnezeu îl susţinea pe conducătorul Lui atunci când problemele se adunau, trimiţându-i mesaje de încurajare prin profeţii Lui.

În toate veacurile, poporul lui Dumnezeu s-a confruntat cu obstacole aparent de netrecut atunci când a încercat să îndeplinească planurile Cerului. Domnul a îngăduit aceste încercări ca să îi testeze credinţa. Într-adevăr, atunci când suntem apăsaţi de greutăţi avem cea mai mare nevoie să ne încredem în Dumnezeu şi în puterea Duhului Sfânt. Dacă va merge înainte prin credinţă, poporul lui Dumnezeu va constata că pove­rile şi încercările vor dispărea. Mântuitorul a spus: „dacă aţi avea credinţă […] nimic nu v-ar fi cu neputinţă.” (Matei 17,20)

Sub călăuzirea lui Dumnezeu, Zorobabel a continuat lucrarea până când totul a fost terminat şi templul refăcut a fost sfinţit. Este adevărat că al doilea templu nu a fost la fel de impunător ca primul şi nu a avut parte de aceleaşi semne vizibile ale prezenţei divine. Dar făgăduinţa dată prin Hagai era că „slava acestei Case din urmă va fi mai mare decât a celei dintâi” (Hagai 2,9), fiindcă în acest templu avea să intre Mesia, Fiul lui Dumnezeu. Ce bine ar fi fost dacă poporul ar fi înţeles profeţiile făcute de Hagai şi Zaharia!

„Al doilea templu a fost onorat nu prin norul slavei lui Iehova, ci prin prezenţa Aceluia în care ’locuieşte trupeşte toată plinătatea Dumnezeirii’ – Însuşi Dumnezeu ’arătat în trup’ (Coloseni 2,9; 1 Timotei 3,16). […] ’Dorinţa tuturor popoarelor’ venise cu adevărat în templul Său când ’Omul din Nazaret’ dădea învăţătură şi vindeca în curţile sfinte.” (Profeţi şi regi, pag. 597)

Când întâmpinăm greutăţi, Dumnezeu ne făgăduieşte că nu ne va părăsi şi nu ne va lăsa. El ne va da putere să ducem poverile fiecărei zile.