„Dezbrăcaţi-l de hainele murdare de pe el!” Apoi a zis lui Iosua: „Iată că îndepărtez de la tine nelegiuirea şi te îmbrac cu haine de sărbătoare!”
Zaharia 3:4
În timp ce lucrarea de la templu înainta, Satana punea înaintea constructorilor obosiţi nedesăvârşirile lor de caracter şi îi umplea de descurajare.
Zaharia înfăţişează un tablou impresionant, în care Satana I se împotriveşte direct Domnului Hristos, şi arată puterea Domnului de a-l reduce la tăcere pe acuzatorul copiilor Săi. Zaharia îl înfăţişează pe marele-preot Iosua, stând înaintea Îngerului Domnului „îmbrăcat cu haine murdare” (Zaharia 3,3) şi implorând mila lui Dumnezeu. Satana se împotriveşte cu îndrăzneală, arătând nelegiuirile lui Israel şi insistând că poporul nu poate fi readus în graţia lui Dumnezeu. Iosua nu poate să se apere şi nici să ia apărarea poporului, însă Îngerul, care este Însuşi Hristos, îl aduce la tăcere pe acuzator. Mijlocirea lui Iosua este acceptată şi se dă porunca: „Dezbrăcaţi-l de hainele murdare de pe el!... Te îmbrac cu haine de sărbătoare!” (vers. 4)
Hainele de sărbătoare reprezintă neprihănirea lui Hristos. Dar El adaugă: „Dacă vei umbla pe căile Mele şi dacă vei păzi poruncile Mele, vei judeca şi Casa Mea” (vers. 7). Dacă avea să fie ascultător, Iosua urma să primească onoarea de a fi conducătorul templului şi al tuturor serviciilor de acolo. Iar dacă israeliţii continuau să fie ascultători, ei aveau să fie nişte „semne” (vers. 8), onoraţi cu titlul de popor al lui Dumnezeu, ales dintre toate naţiunile. Satana ştie că aceia care cer iertarea şi harul lui Dumnezeu le vor primi.
„Nimic în lume nu este atât de scump inimii lui Dumnezeu ca biserica Sa. Nu este voia Lui ca procedeele omeneşti să-i denatureze mărturia. El nu lasă poporul Său să fie biruit de ispitele lui Satana. El îi va pedepsi pe aceia care Îl reprezintă greşit, dar va fi îndurător cu toţi aceia care se pocăiesc sincer. Tuturor acelora care Îi cer putere în vederea dezvoltării caracterului creştin, El le va da ajutorul de care au nevoie.” (Profeţi şi regi, pag. 590)
Nu există păcat pe care Dumnezeu să nu poată sau să nu vrea să-l ierte, dacă omul caută iertarea cu sinceritate. El promite că ne va acoperi cu haina neprihănirii Sale.