Vai de tine, ţară, al cărei împărat este un copil!
Eclesiastul 10:16

Urcarea lui Ahaz pe tron i-a adus pe Isaia şi pe tovarăşii lui faţă în faţă cu condiţiile cele mai înfricoşătoare care au existat vreodată în istoria lui Iuda. Căpeteniile nu îşi îndeplineau sarcinile cu credincioşie; profeţii mincinoşi rosteau solii care îi duceau pe oameni în rătăcire. Preoţii îşi îndeplineau slujba pentru bani. Totuşi, în ciuda decăderii lor profunde, cei care se aflau în fruntea apostaziei păstrau încă formele închinării la adevăratul Dumnezeu şi pretindeau că sunt poporul Său. Profetul Mica a văzut starea lor şi a exclamat: „S-a dus omul de bine din ţară şi nu mai este niciun om cinstit printre oameni.” (Mica 7,2)

Mica şi Isaia le-au vorbit în aşa fel încât inimile lor să fie zdrobite. Când citim astăzi cuvintele lor, trebuie să le primim ca pe glasul lui Dumnezeu care se adresează fiecărui suflet. Păcatele lui Iuda nu sunt cu nimic diferite de păcatele din vremea noastră. Dacă am fi trăit în Iuda pe vremea lui Isaia, am fi primit soliile lui?

Când a fost asediat de asirieni, Ahaz nu a apelat la Domnul, ci le-a adus jertfe zeilor Damascului, în speranţa că aceşti zei sirieni aveau să-i vină în ajutor. El s-a încumetat chiar să închidă porţile templului. Sfeşni­cele sfinte nu mai ardeau necurmat; nu mai erau aduse jertfe pentru păcatele poporului. Jertfa de dimineaţă şi de seară a încetat. Nu este de mirare că Dumnezeu nu putea să binecuvânteze poporul!

„În Iuda mai erau oameni care păstrau credinţa în Iehova, refuzând cu hotărâre să fie atraşi în idolatrie. Către aceştia, Isaia, Mica şi colaboratorii lor priveau cu nădejde când erau martori la ruina produsă în ultimii ani ai domniei lui Ahaz. Sanctuarul era închis, dar cei credincioşi aveau asigurarea: ’Dumnezeu este cu noi.’ […] ’Sfinţiţi însă pe Domnul oştirilor. De El să vă temeţi şi să vă înfricoşaţi. Şi atunci El va fi un locaş sfânt.’ (Isaia 8,10.13.14).” (Profeţi şi regi, pag. 330)

Când credinţa multora piere, cei care Îi rămân credin­cioşi lui Dumnezeu strălucesc şi mai puternic. Sunt hotărât să Îl las pe Dumnezeu să lucreze în mine şi prin mine?