El [Iotan] a făcut ce este plăcut înaintea Domnului; a lucrat întocmai ca tatăl său Ozia. Numai că înălţimile nu le-a stricat; poporul tot mai aducea jertfe şi tămâie pe înălţimi.
2 Împăraţi 15:34,35
Lunga domnie a lui Ozia (cunoscut şi sub numele de Azaria) în ţara lui Iuda şi a lui Beniamin a fost caracterizată de o prosperitate mai mare decât a oricărui alt rege care a domnit după moartea lui Solomon. Însă prosperitatea materială a poporului nu a fost însoţită de o revigorare corespunzătoare a puterii spirituale.
Aceasta era situaţia atunci când Isaia a fost chemat la slujba de profet; era o vreme plină de primejdii pentru poporul lui Dumnezeu. Timp de şaizeci de ani, Isaia a fost martorul prăbuşirii Regatului de Nord şi al invaziilor repetate ale asirienilor asupra lui Iuda. Însă pericolele din interior erau mai serioase decât cele din afară. Multe dintre relele care au dus la căderea lui Israel erau prezente şi în Iuda.
În ultimul an din viaţa lui Ozia, Dumnezeu i-a dat lui Isaia o viziune în care i S-a înfăţişat stând pe un tron foarte înalt şi înconjurat de o mulţime de fiinţe care strigau cu solemnitate: „Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul oştirilor! Tot pământul este plin de mărirea Lui” (Isaia 6,3). Isaia şi-a dat seama cât de nevrednic este, dar a înţeles totodată că Dumnezeu îl chema să fie un profet credincios, care să încurajeze, dar şi să avertizeze poporul.
„Această asigurare de împlinire finală a planului lui Dumnezeu a adus curaj inimii lui Isaia. Ce importanţă are dacă puterile se rânduiesc împotriva lui Iuda? Ce importanţă are dacă robul Domnului întâmpină împotrivire? Isaia Îl văzuse pe Împăratul, Domnul oştirilor; el auzise cântarea serafimilor. […] În tot timpul misiunii lui lungi şi grele a dus cu el amintirea acestei viziuni. Timp de şaizeci de ani sau mai mult a stat înaintea copiilor lui Iuda ca un proroc al nădejdii, devenind mai curajos şi mai îndrăzneţ în profeţiile sale cu privire la biruinţa viitoare a bisericii.” (Profeţi şi regi, pag. 310)
Cu cât Îl vedem mai clar pe Dumnezeu, cu atât înţelegem mai clar datoriile spirituale pe care le avem, harul şi binecuvântările pe care El ni le oferă.