Poporul Meu piere din lipsă de cunoştinţă. Fiindcă ai lepădat cunoştinţa, şi Eu te voi lepăda.
Osea 4:6

Adevărul este că favoarea lui Dumnezeu faţă de Israel a fost întotdeauna condiţionată de ascultare. Această relaţie a legă­mântului a fost accentuată la Sinai şi a fost repetată la graniţa cu Ţara Făgăduinţei. După cum se consemnează în Deuteronom, Moise le-a atras israeliţilor atenţia în mod special asupra ispitelor care aveau să-i asalteze în viitor şi asupra relelor care vor apărea ca o consecinţă a neascultării şi a însoţirii – spirituale sau politice – cu naţiunile vecine. El a subliniat că ascultarea avea să fie puterea şi binecuvântarea lor. Aceste avertizări s-au împlinit în parte pe vremea judecătorilor, dar şi-au găsit împlinirea deplină şi în mod literal în luarea în robie a lui Israel de către asirieni şi a lui Iuda de către babilonieni.

Dacă Israel şi Iuda ar fi luat aminte la soliile profeţilor, ar fi fost cruţaţi de umilinţa de a fi duşi în robie.

Într-un limbaj simbolic, Osea le-a prezentat celor zece seminţii planul Lui Dumnezeu de a-i reprimi pe toţi cei care se pocăiau şi care se uneau cu biserica Sa de pe pământ şi de a le oferi binecuvântările de care s-au bucurat în vremea în care I-au fost credincioşi în Ţara Făgăduinţei.

„’Din orice‚ neam, seminţie, limbă şi popor’ vor fi unii care vor răspunde cu bucurie soliei: ’Temeţi-vă de Dumnezeu şi daţi-I slavă, căci a venit ceasul judecăţii Lui.’ Ei se vor întoarce de la orice idol care-i leagă de pământ şi se vor închina ’Celui ce a făcut cerul şi pământul, marea şi izvoarele apelor’. Ei se vor elibera din orice încurcătură şi vor sta înaintea lumii ca monumente ale harului lui Dumnezeu. Ascultători de cerinţele divine, ei vor fi recunoscuţi de îngeri şi de oameni ca unii care au păzit ’poruncile lui Dumnezeu şi credinţa lui Isus’ (Apoc. 14,6.7.12).” (Profeţi şi regi, pag. 299, 300)

Legământul pe care l-a încheiat Dumnezeu cu poporul Său este la fel de valabil astăzi, ca şi în istoria lui Israel. Avem în faţă aceleaşi posibilităţi ca Israel: ascultarea şi viaţa sau neascultarea şi moartea.