Iată dar împăratul pe care l-aţi ales şi pe care l-aţi cerut; iată că Domnul a pus un împărat peste voi.
1 Samuel 12:13
Deşi Saul a greşit la Ghilgal pentru că nu l-a aşteptat pe Samuel să vină şi să aducă jertfele, faptele lui nu erau ireparabile. În îndurarea Sa, Domnul dorea să-i mai dea încă o ocazie în care să înveţe să creadă şi să asculte fără să pună la îndoială.
Venise vremea ca amaleciţii, a căror singură ţintă fusese să-l distrugă pe Israel, să fie nimiciţi pentru totdeauna. Biruinţa lui Saul asupra lor a fost strălucită, dar el a greşit, înălţându-se pe sine aşa cum făceau alţi împăraţi când erau învingători, aducând trofeul viu al biruinţei – pe Agag, temutul împărat amalecit. Mai mult, Saul le-a permis israeliţilor să păstreze cele mai bune oi şi animale de povară din turmele şi cirezile amaleciţilor.
Samuel a fost foarte dezamăgit, iar explicaţiile pe care le-a dat Saul nu făceau decât să-l acuze. În faţa întregii oştiri, profetul şi-a înălţat glasul ca să exprime neplăcerea Domnului faţă de împărat: „Îi plac Domnului mai mult arderile-de-tot şi jertfele decât ascultarea de glasul Domnului? Ascultarea face mai mult decât jertfele şi păzirea cuvântului Său face mai mult decât grăsimea berbecilor… Fiindcă ai lepădat cuvântul Domnului, te leapădă şi El ca împărat.” (1 Samuel 15,22.23)
„Şi, cu toate acestea, după ce i-a încredinţat lui Saul răspunderea împărăţiei, Domnul nu l-a lăsat singur. A lăsat Duhul Sfânt să coboare asupra lui Saul, pentru a-i arăta cât era de slab şi cât de mare nevoie avea de ajutorul divin. Iar dacă Saul s-ar fi încrezut în Dumnezeu, Domnul ar fi fost cu el. […] Dar, când Saul a ales să lucreze independent de Dumnezeu, Domnul nu mai putea să fie conducătorul lui şi a fost nevoit să-l dea la o parte. Apoi a chemat la tron ’un om după inima Lui’ (1 Samuel 13,14), nu un om fără defecte de caracter, ci un om care, în loc să se încreadă în sine însuşi, avea să se încreadă în Dumnezeu şi să se lase condus de Duhul Lui; un om care, atunci când păcătuia, avea să se supună mustrării şi pedepsei.” (Patriarhi şi profeţi, pag. 636)
Dumnezeu nu poate accepta să-I fim loiali numai pe jumătate şi să ascultăm numai în parte de poruncile Sale.