Vă mulțumim pentru numărul mare de comenzi! Din acest motiv, livrările pot întârzia puțin.
Ne cerem scuze și vă mulțumim pentru înțelegere!

Şi Samson a zis tatălui său: „Ia-mi-o, căci îmi place.”
Judecători 14:3

În făgăduinţa dată de înger lui Manoah şi soţiei lui, descoperim dovezi clare cu privire la efectul considerabil al influenţei prenatale. Mama lui Samson trebuia să trăiască în conformitate cu principiile cumpătării şi tăgăduirii de sine; ea nu trebuia să aibă obiceiul des întâlnit al satisfacerii fiecărei dorinţe şi a fiecărui impuls. Atât taţii, cât şi mamele le transmit copiilor trăsăturile lor mentale şi fizice, înclinaţiile şi poftele.

Când şi-a ales soţia, Samson nu s-a întrebat dacă el Îi dădea slavă lui Dumnezeu prin unirea cu o femeie idolatră. Dumnezeu le-a făgăduit înţelepciune tuturor celor care ascultă, însă cei care urmăresc să-şi facă pe plac nu au nicio făgăduinţă.

Samson a obţinut câteva biruinţe remarcabile pe câmpul de luptă, şi israeliţii l-au ales judecător. El a fost conducător în Israel douăzeci de ani. Dar şi-a pierdut stăpânirea de sine şi a crezut cu nesăbuinţă că, dată fiind forţa lui, nu i se putea întâmpla nimic rău, chiar dacă se ducea la o prostituată filisteancă. Dar şi atunci, Dumnezeu i-a vorbit şi el a avut mustrări de conştiinţă.

În cele din urmă, pasiunea nebună după femeile uşoare i-a biruit judecata. Relaţia lui cu Dalila este un exemplu clasic de „atracţie fatală”. Biruit de filisteni, cu ochii scoşi, şi-a sfârşit zilele muncind ca rob pentru ei. Într-un final, el a reuşit să îndrepte cumva lucrurile. Cei care au murit împreună cu el „au fost mai mulţi decât cei pe care-i omorâse în timpul vieţii”. (Judecători 16,30)

Viaţa lui Samson ne învaţă că Dumnezeu are grijă de noi şi ne pre­găteşte pentru o lucrare specială, atâta timp cât suntem dispuşi să trăim sub ocrotirea Sa providenţială.

„Fizic, Samson era cel mai puternic om de pe pământ, dar în ce priveşte stăpânirea de sine, cinstea şi tăria sufletească se găsea printre cei mai slabi. Mulţi privesc în chip greşit patimile tari ca fiind tărie de caracter, când, de fapt, omul care se lasă stăpânit de patimile sale este un om slab. Adevărata mărime a unui om se măsoară după tăria sentimentelor pe care şi le stăpâneşte, şi nu după a acelora care-l stăpânesc.” (Patriarhi şi profeţi, pag. 567, 568)

Fiecare are slăbiciunea lui. Care este slăbiciunea mea? Cum lucrează Satana ca să mă determine să îndrăgesc ce ar trebui să dispreţuiesc?