Nimeni nu va putea să stea împotriva ta, cât vei trăi. Eu voi fi cu tine, cum am fost cu Moise; nu te voi lăsa, nici nu te voi părăsi.
Iosua 1:5
Iosua, acum conducătorul recunoscut al lui Israel, fusese un fel de prim-ministru în timpul lui Moise. Loialitatea lui tăcută şi modestă şi statornicia lui, când alţii au şovăit, au fost dovada că el era omul potrivit pentru această poziţie. Mai mult chiar, Iosua era un războinic bine-cunoscut, iar darul şi capacităţile lui militare erau în situaţia aceea deosebit de valoroase.
În faţa israeliţilor se afla Iordanul care, în acea perioadă, se revărsa peste maluri datorită topirii zăpezii de pe munţi. Dincolo de râu era Ierihonul, o cetate foarte bine fortificată. Dar Iosua ştia că Dumnezeu va deschide o cale pentru ca poporul Său să aducă la îndeplinire voia Sa. Când a venit timpul să treacă râul, în frunte au pornit preoţii care duceau chivotul cu cele Zece Porunci, iar după ei, la vreo opt sute de metri, venea restul poporului. În clipa în care preoţii au păşit în râu, apele Iordanului s-au tras înapoi până ce albia lui s-a golit complet. Apoi, preoţii au rămas în mijlocul râului până când a trecut tot Israelul. Minunea aceasta a făcut o impresie extraordinară atât asupra lui Israel, cât şi asupra duşmanilor lui, umplând de spaimă naţiunile dimprejur.
La Ghilgal, primul loc de popas în Ţara Făgăduinţei, israeliţii au sărbătorit primul Paşte de după răzvrătirea de la Cades. Mana a încetat a doua zi; acum puteau să mănânce din roadele ţării Canaanului.
„Popoarele păgâne aruncaseră ocară asupra Domnului şi asupra poporului Său, pentru că evreii nu fuseseră în stare să ia în stăpânire Canaanul [...] îndată după ieşirea lor din Egipt. Vrăjmaşii lor triumfaseră, pentru că Israel pribegise atâta timp prin pustie, şi spuseseră batjocoritor că Dumnezeul evreilor nu a fost în stare să-i ducă în ţara făgăduită. Acum, Domnul Îşi dovedise vizibil puterea prin faptul că despicase Iordanul în faţa poporului Său, iar vrăjmaşii nu-l mai puteau ocărî.” (Patriarhi şi profeţi, pag. 486)
Când ne simţim singuri şi neputincioşi, Domnul lucrează adesea în favoarea noastră pentru a despica „Iordanul” din viaţa noastră.