Ea a făcut să cadă multe jertfe şi mulţi sunt cei pe cari i-a ucis ea.
Proverbe 7:26
În vreme ce Moise era ocupat cu planurile pentru ocuparea Canaanului, israeliţii şi-au găsit timp să stabilească relaţii cu oamenii din cetăţile de pe malul celălalt al Iordanului. Balaam a propus să se organizeze un mare festival, sponsorizat de împăratul Moabului. În taină, s-au făcut aranjamente ca Balaam să-i convingă şi pe israeliţi să participe. Ademeniţi de muzică şi dans, ei au dat frâu liber patimilor, ajutaţi fiind de consumul de vin.
Israeliţii au luptat cu mult curaj împotriva duşmanilor lor, dar acum au căzut pradă şireteniei femeilor păgâne. Conducătorii şi oamenii cu vază au fost primii care au păcătuit. Deodată a izbucnit o molimă cumplită, în urma căreia au murit zeci de mii de oameni; ea i-a făcut conştienţi de enormitatea păcatului săvârşit. Dumnezeu a poruncit ca liderii apostaziei să fie omorâţi şi trupurile lor să fie atârnate înaintea întregului Israel.
Madianiţii – cei care au condus această orgie odioasă – au fost pedepsiţi imediat. Cinci dintre împăraţii lor au fost omorâţi. Balaam a avut parte de aceeaşi soartă.
Poporul lui Dumnezeu a avut întotdeauna de luptat împotriva plăcerilor senzuale, una dintre cele mai de succes ispite ale lui Satana. Astăzi, când ne aflăm la hotarul Canaanului ceresc, acest viciu degradant este deosebit de înşelător.
„Israeliţii au fost ispitiţi să păcătuiască într-un moment când se aflau într-o stare de tihnă şi siguranţă. Au pierdut din vedere să caute fără încetare faţa lui Dumnezeu, au uitat să se mai roage şi s-au lăsat în voia unei deosebite încrederi în sine. […] Un lung proces pregătitor, necunoscut lumii, se desfăşoară în inimă înainte ca un creştin să săvârşească făţiş păcatul. Sufletul nu coboară deodată de la curăţie şi sfinţenie la viaţa de rând, la patimi şi fărădelege. […] Omul care nutreşte în inimă cugete necurate ajunge, în cele din urmă, să aibă plăcere de păcatele pe care altădată la privea cu scârbă.” (Patriarhi şi profeţi, pag. 459)
Apostazia de la Iordan ne arată că trebuie să lucrăm împreună cu Duhul Sfânt pentru a ne feri de orice ne-ar aduce în minte gânduri degradante, mai ales în lumea de astăzi.