Balaam… a iubit plata fărădelegii. Dar a fost mustrat aspru pentru călcarea lui de lege: o măgăriţă necuvântătoare, care a început să vorbească cu glas omenesc, a pus frâu nebuniei prorocului.
2 Petru 2:15,16
Deşi nu fuseseră ameninţaţi direct de israeliţi, moabiţii au fost foarte tulburaţi de biruinţele lor. Fiindcă acum se aflau la hotarul său, Moabul a căutat să încheie o alianţă cu madianiţii pentru a-l înfrânge pe Israel. Strategia aceasta includea şi chemarea lui Balaam, un locuitor din Mesopotamia, despre care se spunea că avea puteri supranaturale.
Balaam fusese odată un om bun şi un profet al lui Dumnezeu, dar a căzut în apostazie din cauza lăcomiei. El era conştient că nu putea să facă nimic împotriva unui popor condus de Dumnezeul lui Israel. În noaptea sosirii trimişilor, Domnul i-a spus: „Să nu te duci cu ei; şi nici să nu blestemi poporul acela, căci este binecuvântat.” Şi Balaam a refuzat să plece cu trimişii.
Crezând că Balaam aştepta să primească mai mulţi bani şi mai multă onoare, Balac a trimis la el un grup mai numeros de căpetenii, ca să-l convingă. De data aceasta, Domnul i-a dat voie să plece, dar Balaam i-a prevenit pe soli că nu va rosti decât cuvintele pe care i le va spune Dumnezeu. Când a văzut tabăra israeliţilor, Balaam a fost uimit de prosperitatea lor. În momentul acela, el ar fi trebuit să rupă orice legătură cu Moabul, însă lăcomia şi dorinţa de a primi darurile promise au biruit.
„Ispititorul făgăduieşte întotdeauna câştig şi onoare lumească pentru a-i face pe oameni să se abată de la slujirea lui Dumnezeu. El le spune că prea marea lor conştiinciozitate îi ţine departe de bogăţie. […] Un pas greşit face ca pasul următor să fie mai uşor, iar ei vor deveni din ce în ce mai îndrăzneţi. […] Mulţi se mângâie cu gândul că, de dragul vreunui câştig lumesc, se pot depărta pentru un timp de cărarea strictei credincioşii şi apoi, după ce şi-au împlinit dorinţele, pot să-şi schimbe iarăşi umblarea când le place. Unii ca aceştia se prind singuri în laţurile lui Satana şi rareori mai pot scăpa.” (Patriarhi şi profeţi, pag. 440)
Mulţi oameni din vremea noastră au aceeaşi dorinţă de succes ca şi Balaam. Ei fac un pas aparent „nevinovat” şi apoi altul, fără să-şi dea seama cât de greu le va fi să revină la calea iniţială, în lipsa unei consacrări totale faţă de Dumnezeu.