Domnul este drept în toate căile Lui şi milostiv în toate faptele Lui.
Psalmi 145:17
Marea luptă dintre bine şi rău a început în cer, răsărind din dragostea care prosperă doar în condiţii de libertate. La sfârşitul ei, universul va fi fost martor al manifestării acestei iubiri la o aşa intensitate, încât nicio altă răzvrătire nu va mai putea să apară vreodată. Fiecare demonstraţie a puterii creatoare este o expresie a iubirii lui Dumnezeu şi mai ales a hotărârii Lui de a crea fiinţe inteligente, cu posibilitatea de a-I spune „Nu”!
Întrucât dragostea necondiţionată este temelia adevăratei fericiri, Dumnezeu Se aşteaptă ca toate fiinţele inteligente create să Îi răspundă cu dragoste. Lui nu-I place să fie iubit sau ascultat din obligaţie. Dragostea adevărată înseamnă loialitate şi preţuire.
Dar Lucifer, încununarea întregii creaţiuni a lui Dumnezeu, a pervertit libertatea aceasta şi dragostea profundă. El a început să cultive setea după înălţare de sine. El Îl invidia pe unul dintre Cei trei care formează Dumnezeirea, pe Acela căruia astăzi Îi spunem Isus. Ceilalţi îngeri şi Tatăl Însuşi l-au rugat pe Lucifer să renunţe la gândurile acestea, dar el n-a vrut. Cu mintea lui sclipitoare, a făcut un plan prin care să-şi atragă loialitatea îngerilor, insinuând că Dumnezeu este nedrept şi făgăduind eliberare de sub „interdicţiile” guvernării Sale. Dumnezeu a ştiut că era necesar ca Lucifer să aibă timp să-şi pună planurile în aplicare. Dacă îl elimina imediat din univers, îngerii ar fi putut să creadă că Lucifer avea dreptate când Îl acuza pe Dumnezeu că este un tiran însetat de putere.
„Dumnezeu putea folosi numai acele mijloace care erau în armonie cu adevărul şi neprihănirea. Satana însă putea folosi ceea ce Dumnezeu nu putea – minciuna şi linguşirea. […] Deci era necesar să se demonstreze înaintea locuitorilor cerului şi ai tuturor lumilor din univers că guvernarea lui Dumnezeu este dreaptă, iar Legea Sa este desăvârşită. Satana a făcut să se înţeleagă că nici el nu căuta altceva, decât să promoveze binele universului. Trebuia ca adevăratul caracter al uzurpatorului şi scopul său real să fie înţelese de toţi. Trebuia să i se dea timp să se manifeste prin lucrările lui rele, stricate.” (Patriarhi şi profeţi, pag. 42)
Dumnezeu preţuieşte dragostea şi ascultarea noastră numai dacă I le oferim de bunăvoie. El nu ne va forţa niciodată să ascultăm de El.