Aici urmează să fie locuința lui Satana și a îngerilor răi timp de 1 000 de ani. Limitat la planeta Pământ, el nu va avea acces la alte lumi, pentru a-i ispiti și a-i tulbura pe cei care n-au căzut niciodată. În acest sens este el „legat”. Nu mai există nimeni asupra căruia să-și exercite puterea. Este oprit cu totul din lucrarea de amăgire și ruină, care a fost singura lui plăcere vreme de atâtea secole.
Profetul Isaia, privind în viitor la timpul anihilării lui Satana, exclamă: „Cum ai căzut din cer, Luceafăr strălucitor, fiu al zorilor! Cum ai fost doborât la pământ tu, biruitorul neamurilor! Tu ziceai în inima ta: «Mă voi sui în cer, îmi voi ridica scaunul de domnie mai presus de stelele lui Dumnezeu... voi fi ca Cel Preaînalt.» Dar ai fost aruncat în Locuința morților, în adâncimile mormântului! Cei ce te văd se uită țintă mirați la tine, te privesc cu luare-aminte și zic: «Acesta este omul care făcea să se cutremure pământul și zguduia împărățiile, care prefăcea lumea în pustie, nimicea cetățile și nu dădea drumul prinșilor săi de război?»” (Isaia 14:12-17).
Timp de 6 000 de ani, revolta lui Satana a făcut „pământul să se cutremure”. El „prefăcea lumea în pustie, nimicea cetățile și nu dădea drumul prinșilor săi de război”. Timp de 6 000 de ani, temnița lui a ținut captiv poporul lui Dumnezeu și l-ar fi ținut acolo pentru totdeauna, dar Hristos i-a dezlegat lanțurile și i-a eliberat pe întemnițați.
Chiar și cei răi sunt acum în afara puterii lui Satana, iar el, numai cu îngerii răi, rămâne să-și dea seama de efectele blestemului pe care l-a adus păcatul. „Toți împărații neamurilor, da, toți se odihnesc cu cinste, fiecare în mormântul lui. Dar tu ai fost aruncat departe de mormântul tău, ca o ramură disprețuită... Tu nu ești unit cu ei în mormânt, căci ți-ai nimicit țara și ți-ai prăpădit poporul” (Isaia 14:18-20).
Timp de 1 000 de ani, Satana va rătăci încoace și încolo pe pământul devastat pentru a vedea rezultatele revoltei lui împotriva Legii lui Dumnezeu. În acest răstimp, suferințele lui vor fi mari. După cădere, viața lui de activitate neîntreruptă nu i-a dat răgaz să reflecteze. Acum este lipsit de putere și lăsat să se gândească la rolul pe care l-a jucat de când s-a răzvrătit prima dată împotriva guvernării divine, să privească înainte cu groază și fiori spre viitorul înspăimântător, când va trebui să sufere pentru tot răul pe care l-a făcut și să fie pedepsit pentru păcatele pe care i-a provocat pe alții să le comită.
Captivitatea lui Satana îi va produce poporului lui Dumnezeu bucurie și încântare. Profetul spune: „Iar când îți va da Domnul odihnă după ostenelile și frământările tale și după aspra robie care a fost pusă peste tine, atunci vei cânta cântarea aceasta asupra împăratului Babilonului [reprezentându-l aici pe Satana] și vei zice: «Iată, asupritorul nu mai este, asuprirea a încetat, Domnul a frânt toiagul celor răi, nuiaua stăpânitorilor. Cel ce, în urgia lui, lovea popoarele, cu lovituri fără răgaz, cel ce, în mânia lui, supunea neamurile, este prigonit fără cruțare»” (Isaia 14:3-6).
În timpul celor 1 000 de ani dintre prima și a doua înviere, are loc judecarea celor răi. Apostolul Pavel arată că această judecată este un proces care urmează după a doua venire. „De aceea să nu judecați nimic înainte de vreme, până va veni Domnul, care va scoate la lumină lucrurile ascunse în întuneric și va descoperi gândurile inimilor” (1 Corinteni 4:5). Daniel declară că, atunci când a venit Cel Îmbătrânit de zile, „judecata a fost dată sfinților Celui Preaînalt” (Daniel 7:22). În timpul acesta, cei neprihăniți domnesc în calitate de regi și preoți ai lui Dumnezeu. Ioan spune în Apocalipsa: „Și am văzut niște scaune de domnie; și celor ce au șezut pe ele li s-a dat judecata.” „Ei vor fi preoți ai lui Dumnezeu și ai lui Hristos și vor împărăți cu El o mie de ani” (Apocalipsa 20:4,6). Aceasta este perioada în care, după cum a prezis apostolul Pavel, „sfinții vor judeca lumea” (1 Corinteni 6:2). Împreună cu Hristos, ei îi judecă pe cei răi, raportând faptele lor la codul de legi, Biblia, și hotărând în dreptul fiecărui caz în funcție de faptele făcute în timpul vieții. Pedeapsa pe care cei nelegiuiți trebuie să o suporte este măsurată după faptele lor și este scrisă în dreptul numelui lor în cartea morții.
Satana și îngerii lui sunt, de asemenea, judecați de Hristos și de poporul Său. Pavel spune: „Nu știți că noi vom judeca pe îngeri?” (1 Corinteni 6:3). Și Iuda declară: „El a păstrat pentru judecata zilei celei mari, puși în lanțuri veșnice, în întuneric, pe îngerii care nu și-au păstrat vrednicia, ci și-au părăsit locuința” (Iuda versetul 6).
La finalul celor 1 000 de ani, va avea loc a doua înviere. Atunci, cei răi se vor trezi dintre cei morți și se vor prezenta înaintea lui Dumnezeu pentru executarea sentinței scrise. Astfel, după ce descrie învierea celor drepți, profetul spune: „Ceilalți morți n-au înviat până nu s-au sfârșit cei o mie de ani” (Apocalipsa 20:5). La rândul lui, Isaia declară cu privire la cei nelegiuiți: „Aceștia vor fi strânși ca prinși de război și puși într-o temniță, vor fi închiși în gherle și, după un mare număr de zile, vor fi pedepsiți” (Isaia 24:22)