Dacă ar putea privi cu ochi cerești, oamenii ar observa grupuri de îngeri care excelează în putere stând în jurul acelora care au păzit cuvântul răbdării lui Hristos. Cu o grijă plină de compasiune, acești îngeri au fost martorii chinului lor și le-au auzit rugăciunile. Acum așteaptă cuvântul Comandantului lor ca să-i smulgă pe cei credincioși din mijlocul pericolului. Dar trebuie să mai aștepte puțin. Poporul lui Dumnezeu trebuie să bea paharul și să fie botezat cu botezul. Această amânare, în sine atât de dureroasă pentru ei, este cel mai bun răspuns la cererile lor. În timp ce fac eforturi să aștepte cu încredere ca Domnul să intervină, ei sunt făcuți să-și manifeste credința, speranța și răbdarea, pe care le-au exercitat prea puțin în timpul experienței lor religioase. Totuși, datorită celor aleși, perioada aceea de criză – „vremea de strâmtorare” – va fi scurtată. „Și Dumnezeu nu va face dreptate aleșilor Lui, care strigă zi și noapte către El?... Vă spun că le va face dreptate în curând” (Luca 18:7,8). Sfârșitul va veni mai repede decât se așteaptă oamenii. Grâul va fi adunat și legat în snopi pentru grânarul lui Dumnezeu, iar neghina va fi legată în snopi pentru focul distrugerii.
Gărzile cerești, devotate misiunii lor, continuă să fie vigilente. Deși o lege generală a stabilit data când păzitorii poruncilor lui Dumnezeu vor fi omorâți, inamicii lor vor devansa ultimatumul și vor încerca să le ia viața înainte de data fixată. Dar nimeni nu va putea să treacă de gărzile puternice cantonate în jurul fiecărui suflet credincios. Unii vor fi atacați în timpul fugii lor din orașe și sate, dar armele ridicate împotriva lor se vor frânge și vor cădea neputincioase, ca paiele. Alții vor fi apărați de îngeri cu înfățișare de soldați.
De-a lungul istoriei, Dumnezeu a intervenit prin îngeri pentru ajutorarea și eliberarea poporului Său. Ființe cerești au luat parte activă la problemele oamenilor. Au apărut îmbrăcate în haine strălucitoare ca fulgerul; au venit în haine de călători. Îngerii au apărut în formă umană înaintea oamenilor lui Dumnezeu. Ei s-au odihnit, ca și cum ar fi fost obosiți, sub stejari, la amiază. Au acceptat găzduire în case. Le-au servit drept călăuze unor călători pe care noaptea i-a prins pe drum. Au aprins cu mâinile lor focul pe altare. Au deschis ușile închisorilor și i-au eliberat pe slujitorii Domnului. Îmbrăcați cu armura cerului, au venit să îndepărteze piatra de pe mormântul Mântuitorului.
Îngeri cu aspect de oameni sunt adesea prezenți când se întâlnesc cei drepți. Ei vizitează și adunările celor răi, așa cum a fost la Sodoma, pentru a întocmi un raport despre faptele lor, pentru a stabili dacă au întrecut limita răbdării lui Dumnezeu. Domnului Îi place îndurarea și, datorită câtorva care Îi slujesc cu adevărat, El ține în frâu calamitățile și prelungește liniștea maselor. Cei care păcătuiesc împotriva lui Dumnezeu nu-și dau seama că își datorează viața puținilor credincioși pe care le face plăcere să-i ridiculizeze și să-i chinuie.
Deși conducătorii lumii acesteia nu știu, adesea în consiliile lor îngerii au fost purtători de cuvânt. Ochi omenești i-au văzut, urechi omenești le-au ascultat apelurile, buze omenești s-au opus propunerilor lor și le-au ridiculizat sfaturile, mâini omenești i-au întâmpinat cu insulte și abuzuri. În sălile de întruniri și în tribunale, acești mesageri cerești au demonstrat o cunoaștere detaliată a istoriei umane, dovedindu-se mai capabili să apere cauza celor apăsați decât ar fi fost cei mai competenți și mai elocvenți apărători ai lor. Au dejucat planuri și au stopat rele care ar fi întârziat mult lucrarea lui Dumnezeu și ar fi provocat mari suferințe poporului Său. În ceasul primejdiei și al necazului, „îngerul Domnului tabără în jurul celor ce se tem de El și-i scapă din primejdie” (Psalmii 34:7).
Poporul lui Dumnezeu așteaptă cu o dorință arzătoare semnele venirii Împăratului său. Când străjerii sunt întrebați: „Cât mai este din noapte?”, este dat răspunsul ferm: „Vine dimineața și este tot noapte” (Isaia 21:11,12). Lumina licărește în norii de deasupra vârfurilor munților. Slava Sa se va descoperi curând. Soarele Neprihănirii este gata să răsară. Atât dimineața, cât și noaptea sunt aproape – începutul unei zile fără sfârșit pentru cei drepți și căderea unei nopți veșnice peste cei nelegiuiți.
În timp ce aceia care se luptă își trimit cererile înaintea lui Dumnezeu, vălul care îi desparte de lumea nevăzută pare aproape tras la o parte. Cerurile strălucesc de zorii zilei eterne și, asemenea armoniei imnurilor îngerești, în urechi le răsună cuvintele: „Rămâneți fermi în loialitatea voastră! Vine ajutorul!” Hristos, Biruitorul atotputernic, le oferă luptătorilor Săi obosiți o coroană de glorie eternă. Vocea Lui se aude prin porțile întredeschise: „Iată, Eu sunt cu voi. Nu vă temeți! Știu toate durerile voastre. Am purtat suferințele voastre. Nu luptați împotriva unor dușmani neîncercați. Dar Eu am dus lupta în favoarea voastră și, în numele Meu, sunteți mai mult decât biruitori.”
Scumpul nostru Salvator va trimite ajutor chiar atunci când vom avea nevoie de el. Calea spre cer este sfințită de urmele Sale. Orice spin care ne rănește picioarele le-a rănit și pe ale Sale. Orice cruce pe care suntem chemați să o purtăm, El a purtat-o înaintea noastră. Domnul permite să trecem prin conflicte ca să ne pregătească sufletul pentru pace. Cumplita criză finală va fi o încercare teribilă pentru poporul lui Dumnezeu, dar va fi și ocazia ca fiecare credincios autentic să privească în sus și, prin credință, să se vadă învăluit în curcubeul făgăduinței.
„Astfel, cei răscumpărați de Domnul se vor întoarce, vor veni în Sion cu cântări de biruință și o bucurie veșnică le va încununa capul; îi va apuca veselia și bucuria, iar durerea și gemetele vor fugi. Eu, Eu vă mângâi. Dar cine ești tu ca să te temi de omul cel muritor și de fiul omului, care trece ca iarba, și să uiți pe Domnul, care te-a făcut? (...) De ce să tremuri necontenit toată ziua, înaintea mâniei asupritorului, când umblă să te nimicească? Unde este mânia asupritorului? În curând cel încovoiat sub fiare va fi dezlegat; nu va muri în groapă și nu va duce lipsă de pâine. Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, care stârnesc marea și fac să-i urle valurile și al cărui Nume este Domnul oștirilor. Eu pun cuvintele Mele în gura ta și te acopăr cu umbra mâinii Mele” (Isaia 51:11-16).
„De aceea, nenorocitule, beat ce ești, dar nu de vin, ascultă: «Așa vorbește Domnul tău, Domnul Dumnezeul tău, care apără pe poporul Lui: Iată că îți iau din mână potirul amețelii, potirul mâniei Mele, ca să nu mai bei din el! Și îl voi pune în mâna asupritorilor tăi, care îți ziceau: ’Îndoaie-te, ca să trecem peste tine!’ Îți făceai atunci spinarea ca un pământ și ca o uliță pentru trecători»” (Isaia 51:21-23).
Ochiul lui Dumnezeu, privind de-a lungul secolelor, s-a oprit asupra crizei cu care se va confrunta poporul Său, când puterile pământești se vor alinia să lupte împotriva lui. Ca și robii din exil, ei se vor teme de moartea prin înfometare sau prin violență. Dar Cel Sfânt, care a despărțit Marea Roșie înaintea lui Israel, Își va manifesta puterea cea mare și va pune capăt robiei lor. „Ei vor fi ai Mei, zice Domnul oștirilor, Îmi vor fi o comoară deosebită în ziua pe care o pregătesc Eu. Voi avea milă de ei cum are milă un om de fiul său, care-i slujește” (Maleahi 3:17). Dacă sângele martorilor credincioși ai lui Hristos ar fi vărsat acum, în această perioadă, n-ar mai fi ca sângele martirilor – o sămânță care să aducă o recoltă pentru Dumnezeu. Loialitatea lor n-ar mai fi o dovadă pentru a-i convinge pe alții de adevăr, deoarece inima împietrită a respins valurile îndurării până când acestea nu se mai întorc. Dacă cei drepți ar fi lăsați acum să cadă în mâna dușmanilor lor, aceasta ar însemna un triumf pentru prințul întunericului. Psalmistul spune: „Căci El mă va ocroti în coliba Lui, în ziua necazului, mă va ascunde sub acoperișul cortului Lui” (Psalmii 27:5). Hristos a spus: „Du-te, poporul Meu, intră în odaia ta și încuie ușa după tine; ascunde-te câteva clipe până va trece mânia! Căci iată, Domnul iese din locuința Lui să pedepsească nelegiuirile locuitorilor pământului” (Isaia 26:20,21). Glorioasă va fi eliberarea celor care I-au așteptat cu răbdare venirea și ale căror nume sunt scrise în cartea vieții!