Apostolul Ioan a auzit în viziune o voce din cer exclamând: „Vai de voi, pământ și mare! Căci Diavolul s-a pogorât la voi cuprins de o mânie mare, fiindcă știe că are puțină vreme” (Apocalipsa 12:12). Teribile sunt scenele care provoacă această exclamație din partea vocii cerești! Mânia lui Satana crește pe măsură ce timpul i se scurtează, iar amăgirea și distrugerea pe care le produce vor atinge apogeul în perioada de criză.
Ca dovadă a puterii demonilor de a face minuni, vor avea loc scene supranaturale cutremurătoare. Spirite de demoni vor merge la conducătorii pământului și la întreaga lume ca să le consolideze poziția în amăgire și să-i îndemne să se alieze cu Satana în ultima lui luptă contra guvernării Cerului. Prin aceste mijloace vor fi păcăliți atât conducătorii, cât și cei care îi urmează. Vor apărea oameni care vor pretinde că sunt Însuși Hristos și vor revendica titlul și închinarea care Îi aparțin Răscumpărătorului lumii. Vor face minuni uimitoare de vindecare și vor pretinde că au descoperiri din cer care vor contrazice dovezile Scripturilor.
Ca punct culminant în marea dramă de amăgire, Satana însuși se va da drept Hristos. Biserica a declarat mult timp că așteaptă venirea Mântuitorului ca împlinire a speranțelor ei. Acum, marele amăgitor va face să pară că Hristos a și venit. În diferite părți ale globului, Satana se va prezenta între oameni ca o ființă maiestuoasă, de o strălucire orbitoare, care va semăna cu descrierea făcută Fiului lui Dumnezeu de către Ioan în Apocalipsa (Apocalipsa 1:13-15). Gloria care îl va învălui nu va fi întrecută de nimic din ce au văzut vreodată ochii muritori. Atmosfera va răsuna de strigătul de triumf: „A venit Hristos! A venit Hristos!” Oamenii se vor pleca în adorare înaintea lui, în timp ce el își va ridica mâinile și le va adresa o binecuvântare, așa cum îi binecuvânta Hristos pe ucenicii Săi când era pe pământ. Vocea lui va fi plăcută, liniștită și melodioasă. Cu un ton blând și plin de compasiune, va prezenta o parte din adevărurile cerești pline de har pe care le rostea Mântuitorul. Îi va vindeca pe bolnavi și apoi, în rolul asumat al lui Hristos, va pretinde că a schimbat Sabatul în duminică și le poruncește tuturor să sfințească ziua pe care el a binecuvântat-o. Va declara că aceia care se încăpățânează să păzească ziua a șaptea comit o blasfemie la adresa lui, deoarece refuză să asculte de îngerii trimiși la ei cu lumină și adevăr. Aceasta va fi amăgirea cea mai puternică, aproape convingătoare. Ca și samaritenii, care au fost amăgiți de Simon Magul, masele, de la cel mai mic până la cel mai mare, vor da atenție acestor vrăjitorii, exclamând: „Aceasta este puterea cea mare a lui Dumnezeu!” (Faptele 8:10).
Dar poporul lui Dumnezeu nu va fi indus în eroare. Învățăturile acestui fals hristos nu sunt în acord cu Scripturile. Binecuvântarea lui va fi rostită pentru închinătorii la fiară și la chipul ei, exact acea categorie de oameni peste care Biblia declară că se va revărsa mânia neamestecată a lui Dumnezeu.
În plus, lui Satana nu-i va fi permis să contrafacă modul în care va veni Hristos. Mântuitorul Și-a avertizat poporul în legătură cu amăgirea privind acest eveniment și a precizat clar cum va veni a doua oară. „Se vor scula hristoși mincinoși și proroci mincinoși și vor face semne mari și minuni, până acolo încât să înșele, dacă va fi cu putință, chiar și pe cei aleși... Deci, dacă vă vor zice: «Iată-L în pustie», să nu vă duceți acolo! «Iată-L în odăițe ascunse», să nu credeți! Căci, cum iese fulgerul de la răsărit și se vede până la apus, așa va fi și venirea Fiului omului” (Matei 24:24-27; vezi și Matei 25:31; Apocalipsa 1:7; 1 Tesaloniceni 4:16,17). Falsificarea acestei veniri nu este posibilă. Ea va fi universal recunoscută și văzută.
Numai cercetătorii conștiincioși ai Scripturilor care au iubit adevărul vor fi feriți de această puternică amăgire ce va cuceri lumea. Prin mărturia Bibliei, aceștia îl vor identifica pe amăgitorul deghizat. În dreptul tuturor va veni vremea punerii la probă. Creștinul autentic va ieși în evidență ca urmare a selecției făcute în virtutea acestei ispite. Sunt cei din poporul lui Dumnezeu atât de ferm bazați în prezent pe Cuvântul Său, încât să nu cedeze dovezilor date de simțuri? Vor rămâne ei devotați, într-o asemenea criză, Bibliei și numai Bibliei? Satana îi va împiedica, dacă va fi posibil, să dobândească pregătirea necesară pentru a rezista în ziua aceea. El va aranja lucrurile în așa fel încât să le pună piedici în cale, să-i încurce cu valori pământești, să-i facă să poarte poveri grele și apăsătoare, pentru ca inima lor să fie supraîncărcată cu preocupările vieții acesteia, iar ziua încercării să vină peste ei ca un hoț.
Deoarece legea dată de diferiți conducători din creștinism împotriva păzitorilor poruncilor îi va priva pe aceștia de protecția statului și îi va lăsa la dispoziția celor care le doresc sfârșitul, copiii lui Dumnezeu vor fugi din orașe și sate, vor forma comunități și vor locui în cele mai pustii și mai singuratice locuri. Mulți își vor găsi refugiul în fortărețele munților. Asemenea creștinilor din văile Piemontului, ei vor face din înălțimile pământului adăpostul lor și Îi vor mulțumi lui Dumnezeu pentru „stâncile întărite” (Isaia 33:16). Mulți însă, din toate țările și din toate clasele, de sus și de jos, bogați și săraci, negri și albi, vor cădea pradă celei mai nedrepte și mai crunte robii. Cei dragi ai lui Dumnezeu vor trece prin zile grele, legați în lanțuri, închiși după gratiile închisorilor, condamnați la moarte, unii în aparență lăsați să moară de foame în temnițe întunecoase și dezgustătoare. Nicio ureche umană nu va fi deschisă să audă gemetele lor și nicio mână de om nu va fi dispusă să-i ajute.
Își va uita Domnul poporul în acest ceas al încercării? L-a uitat El pe credinciosul Noe când pedepsele lui Dumnezeu s-au abătut peste lumea antediluviană? L-a uitat El pe Lot când a căzut foc din cer pentru a distruge cetățile din câmpie? L-a uitat El pe Iosif când era înconjurat de idolatrii din Egipt? L-a uitat El pe Ilie când jurământul Izabelei îl amenința cu soarta profeților lui Baal? L-a uitat El pe Ieremia în groapa întunecoasă și deprimantă din curtea temniței? I-a uitat El pe cei trei tineri în cuptorul de foc? Sau pe Daniel în groapa leilor?
„Sionul zicea: «M-a părăsit Domnul și m-a uitat Domnul!» Poate o femeie să uite copilul pe care-l alăptează și să n-aibă milă de rodul pântecului ei? Dar chiar dacă l-ar uita, totuși Eu nu te voi uita cu niciun chip: iată că te-am săpat pe mâinile Mele” (Isaia 49:14-16). „Căci așa vorbește Domnul oștirilor: «Cel ce se atinge de voi se atinge de lumina ochilor Lui»” (Zaharia 2:8).
Chiar dacă inamicii lor îi aruncă în închisoare, zidurile ei nu pot întrerupe comunicarea dintre sufletul lor și Hristos. Cel care le înțelege toate slăbiciunile și care știe ce înseamnă toate încercările este mai presus de toate puterile pământești. Îngeri vor veni la ei în celulele singuratice, aducându-le lumină și pace din cer. Închisoarea va fi ca un palat, căci acolo locuiesc cei bogați în credință, iar zidurile întunecate vor fi luminate de lumină cerească, așa cum s-a întâmplat când Pavel și Sila se rugau și cântau laude la miezul nopții, în temnița din Filipi.