Biserica Romano-Catolică îi rezervă clerului dreptul de a interpreta Scripturile. Pe motivul că numai preoții sunt competenți să explice Cuvântul lui Dumnezeu, acesta le-a fost interzis oamenilor obișnuiți. Deși Reforma a făcut Scripturile accesibile tuturor oamenilor, același principiu susținut de Roma împiedică mulțimile din bisericile protestante să cerceteze Biblia în mod personal. Oamenii sunt învățați să accepte principiile Scripturii așa cum sunt interpretate de biserică. Există mii de oameni care nu îndrăznesc să primească nimic contrar crezului lor sau învățăturii stabilite de biserica lor, oricât de clar ar fi descoperit în Scriptură.
Cu toate că Biblia este plină de avertizări împotriva învățătorilor falși, mulți sunt gata să-și încredințeze sufletul în mâinile clerului. Astăzi, există mii de pretinși creștini care nu au niciun alt motiv pentru doctrinele pe care le cred decât că așa au fost învățați de liderii lor religioși. Ei trec pe lângă învățăturile Mântuitorului aproape fără să le observe, având o încredere oarbă în cuvintele pastorilor și preoților. Dar sunt ei infailibili? Cum putem să ne lăsăm îndrumați de ei, dacă nu știm din Cuvântul lui Dumnezeu că ei sunt purtători de lumină? Lipsa curajului moral de a înota contra curentului majoritar îi face pe mulți să îi urmeze pe cei cu vaste cunoștințe și să nu cerceteze personal Scriptura, ajungând astfel legați fără speranță în lanțurile erorii. Ei văd că adevărul pentru timpul acesta este prezentat în mod clar în Biblie și simt puterea Duhului Sfânt care însoțește vestirea lui, totuși îngăduie ca cei care aparțin clerului să-i îndepărteze de lumină. Deși la nivelul rațiunii și al conștiinței sunt convinși că Biblia are dreptate, aceste suflete înșelate nu îndrăznesc să gândească diferit de pastorul sau preotul lor, sacrificându-și astfel propria judecată și interesele veșnice în favoarea necredinței, mândriei și prejudecății altuia.
Multe sunt căile pe care acționează Satana prin intermediul influenței omenești pentru a-i înrobi pe oameni. El câștigă mii de adepți prinzându-i cu funiile de mătase ale iubirii față de cei care sunt dușmani ai crucii lui Hristos. De orice natură ar fi această legătură – părintească, filială, conjugală sau socială –, rezultatul este același: adversarii adevărului își folosesc puterea pentru a subjuga conștiința, iar sufletele ținute sub influența lor nu au destul curaj sau independență să dea curs propriilor convingeri în legătură cu datoria care le revine.
Adevărul și slava lui Dumnezeu sunt inseparabile. Este imposibil ca, având Biblia la îndemână, să-L onorăm pe Dumnezeu prin păreri greșite. Mulți susțin că nu are importanță ce crede o persoană, atâta vreme cât viața ei este una corectă. Dar viața este modelată de credință. Dacă lumina și adevărul sunt la dispoziția noastră, dar noi neglijăm să folosim privilegiul de a le urma și vedea, nu facem altceva decât să le respingem, alegând mai degrabă întunericul decât lumina.
„Multe căi i se par bune omului, dar, la urmă, duc la moarte” (Proverbele 16:25). Neștiința nu este o scuză pentru greșeli sau păcat când sunt asigurate toate ocaziile de a cunoaște voia lui Dumnezeu. Un om călătorește și ajunge la o răscruce de unde pornesc mai multe drumuri și unde se află un indicator care arată încotro duce fiecare drum. Dacă el nu ține cont de indicatoare și pornește pe un drum care i se pare bun, oricât de sincer ar fi va descoperi cel mai probabil că se află pe un drum greșit.
Dumnezeu ne-a dat Scriptura ca să-i studiem principiile și să știm ce anume cere El de la noi. Când învățătorul Legii a venit la Iisus cu întrebarea: „Ce să fac ca să moștenesc viața veșnică?”, Mântuitorul l-a trimis la Scripturi, spunând: „Ce este scris în Lege? Cum citești în ea?” (Luca 10:25,26). Neștiința nu-l va scuza nici pe tânăr, nici pe bătrân și nu-i va scuti de pedeapsa cuvenită pentru călcarea Legii lui Dumnezeu, deoarece Biblia, pe care o au la îndemână, prezintă cu claritate această Lege, cu toate principiile și cerințele ei. Nu este suficient să avem intenții bune, să facem ceea ce credem că este corect sau ceea ce pastorul sau preotul ne spune că este corect. Deoarece în joc este mântuirea sufletului nostru, trebuie să cercetăm personal Scripturile. Oricât de puternice ne-ar fi convingerile, oricâtă încredere am avea că pastorul sau preotul știe care este adevărul, nu acestea trebuie să fie baza siguranței noastre. Avem o hartă care ne arată toate semnele indicatoare în călătoria către cer și nu trebuie să bâjbâim.
Prima și cea mai mare datorie a oricărei ființe raționale este să afle adevărul din Scripturi, apoi să umble în lumină și să-i încurajeze și pe alții să-i urmeze exemplul. Trebuie să studiem conștiincioși Biblia în fiecare zi, insistând asupra fiecărei idei și comparând verset cu verset. Întrucât va trebui să răspundem personal înaintea lui Dumnezeu, trebuie să ne formăm convingerile singuri, dar cu ajutor divin.
Adevărurile cel mai clar prezentate în Biblie au fost puse la îndoială și învăluite în întuneric de către oameni culți, care, dându-se mari înțelepți, susțin că Scripturile au un înțeles mistic, ascuns, spiritual, care nu transpare din limbajul folosit. Aceste persoane sunt niște învățători falși. Unora ca aceștia Iisus le-a spus: „Nu pricepeți nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu” (Marcu 12:24). Limbajul Bibliei trebuie să fie explicat conform sensului literal, în afară de cazul în care este folosit un simbol sau o figură de stil. Hristos a promis: „Dacă vrea cineva să facă voia Lui, va ajunge să cunoască… învățătura” (Ioan 7:17). Dacă oamenii ar lua Biblia așa cum este scrisă, dacă n-ar exista falși învățători, care să-i inducă în eroare și să le încurce mințile, s-ar ajunge la niște rezultate care le-ar produce bucurie îngerilor și mii de oameni care acum rătăcesc printre atâtea erori ar fi aduși în staulul lui Hristos.
Atunci când studiem Scripturile, trebuie să ne exercităm toate puterile minții și să ne punem la lucru gândirea ca să înțelegem, atât cât putem ca muritori, lucrurile profunde ale lui Dumnezeu. Totuși nu trebuie să uităm că ascultarea și supunerea ca ale unui copil constituie adevărata atitudine a celui care vrea să învețe. Dificultățile din Scriptură nu se pot rezolva niciodată prin aceleași metode folosite pentru a înțelege problemele filosofice. În studiul Bibliei nu trebuie să pornim cu acea încredere în sine cu care atât de mulți pășesc în cercetările științifice, ci cu o dispoziție de rugăciune, profund conștienți de dependența noastră de Dumnezeu, și cu o dorință sinceră de a cunoaște voia Sa. Trebuie să fim umili și dispuși să învățăm, pentru a dobândi cunoștințe de la marele EU SUNT. Altfel, îngerii răi ne vor orbi atât de mult mintea și ne vor împietri atât de mult inima, încât adevărul nu ne va mai impresiona.