Felicitări pentru consecvență!
Pentru că ai terminat de citit capitolul 36, găsești aici linkul către formularul de evaluare: https://forms.gle/G75GDFSyk9Scsnse8
După ce trimiți răspunsurile tale, nu uita să citești textul aferent acestei zile din capitolul 37.
Îți mulțumim că ești parte din echipă!
La Lege și la mărturie! Căci, dacă nu vor vorbi așa, nu vor mai răsări zorile pentru poporul acesta” (Isaia 8:20). Copiii lui Dumnezeu sunt îndrumați către Scriptură ca apărare împotriva influenței învățătorilor falși și a puterii amăgitoare a spiritelor întunericului. Satana folosește toate mijloacele posibile pentru a-i împiedica pe oameni să cunoască Biblia, deoarece declarațiile ei clare demască minciunile lui. Ori de câte ori are loc o revigorare a lucrării lui Dumnezeu, el pornește într-o acțiune și mai intensă. În prezent, el depune toate eforturile pentru bătălia finală împotriva lui Hristos și a urmașilor Săi. Ultima mare înșelăciune se va desfășura curând în fața ochilor noștri, când antihristul va face minuni. Contrafacerea se va asemăna atât de mult cu adevărul, încât fără ajutorul Sfintelor Scripturi va fi imposibil să se facă deosebire între ele. Orice afirmație și orice minune trebuie să fie verificate cu Biblia.
Cei care se străduiesc să respecte toate poruncile lui Dumnezeu vor întâmpina opoziție și batjocură și vor rezista numai prin puterea lui Dumnezeu. Pentru a trece de încercarea care le stă în față, ei trebuie să înțeleagă voia lui Dumnezeu așa cum este prezentată în Cuvântul Său. Îl pot cinsti numai dacă au o concepție corectă despre caracterul, guvernarea și planurile Sale și dacă acționează în armonie cu ele. Numai cei care și-au fortificat mintea cu adevărurile Bibliei vor rezista în marele conflict final. Fiecare om va ajunge să-și pună următoarea întrebare: „Să ascult mai mult de Dumnezeu decât de oameni?” Momentul când va trebui să luăm o decizie bate la ușă. Sunt picioarele noastre fixate pe stâncă, pe Cuvântul neschimbător al lui Dumnezeu? Suntem pregătiți să apărăm cu fermitate poruncile lui Dumnezeu și credința lui Iisus?
Înainte de răstignire, Mântuitorul le-a explicat ucenicilor că urma să fie omorât și că va învia din mormânt, iar îngerii au fost de față pentru a imprima cuvintele Lui în mintea și inima lor. Ucenicii însă așteptau eliberarea de sub jugul roman și nu puteau admite că Acela în care se concentraseră toate speranțele lor avea să sufere o moarte umilitoare. Cuvintele pe care trebuiau să și le amintească le-au fost șterse din minte, iar când a venit, timpul încercării i-a surprins nepregătiți. Moartea lui Iisus le-a spulberat complet speranțele, ca și când El nu i-ar fi avertizat niciodată. Astfel, viitorul ne este descoperit în profeții tot atât de clar cum le-a fost descoperit ucenicilor prin cuvintele Mântuitorului. Evenimentele legate de încheierea timpului de har, precum și pregătirea necesară pentru acel timp de criză sunt prezentate clar. Oamenii însă înțeleg în măsură așa de mică aceste adevăruri importante de parcă nu le-ar fi fost dezvăluite niciodată. Satana este atent să șteargă din mintea lor orice ar putea să „dea înțelepciunea care duce la mântuire” (2 Timotei 3:15), așa că această criză finală îi va găsi nepregătiți.
Când le trimite oamenilor avertizări atât de importante încât Biblia le prezintă ca fiind date de niște îngeri sfinți ce zboară prin mijlocul cerului, Dumnezeu îi cere fiecărei persoane înzestrate cu rațiune să acorde atenție mesajului. Judecățile înfricoșătoare pronunțate împotriva închinătorilor la fiară și la chipul ei (Apocalipsa 14:9-11) ar trebui să-i determine pe toți să studieze mai serios profețiile pentru a afla ce înseamnă semnul fiarei și cum pot evita primirea lui. Însă majoritatea oamenilor nu vor să audă adevărul și preferă fabulații. Apostolul Pavel, referindu-se la timpul sfârșitului, declara: „Căci va veni vremea când oamenii nu vor putea să sufere învățătura sănătoasă” (2 Timotei 4:3). Acel timp a venit. Oamenii nu doresc adevărul Bibliei pentru că el vine în conflict cu dorințele inimii lor păcătoase, iar Satana le oferă minciunile pe care ei le îndrăgesc atât de mult.
Dar Dumnezeu va avea un popor pe pământ care va susține Biblia, și numai Biblia, ca standard al tuturor doctrinelor și bază a tuturor reformelor. Părerile oamenilor educați, deducțiile științei, crezurile sau hotărârile conciliilor ecleziastice, tot atât de numeroase și contradictorii ca bisericile pe care le reprezintă, glasul majorității – niciuna dintre acestea nu trebuie considerată o dovadă pro sau contra vreunui punct de credință. Înainte de a accepta orice doctrină sau regulă trebuie să cerem un clar „Așa zice Domnul!” în sprijinul acesteia.
Satana se străduiește continuu să reorienteze atenția de la Dumnezeu la om. El îi determină pe oameni să-i privească pe episcopi, pe pastori, pe profesorii de teologie ca pe niște îndrumători ai lor, în loc să cerceteze singuri Scripturile ca să afle care le este datoria. Apoi, stăpânind mintea acestor conducători, el poate influența masele după voia lui.
Când Hristos a venit pentru a face cunoscute cuvintele vieții, oamenii de rând Îl ascultau cu bucurie. Mulți, chiar dintre preoți și conducători, au crezut în El. Dar mai-marii preoților și liderii națiunii s-au hotărât să-I condamne și să-I respingă învățăturile. Deși toate eforturile lor de a găsi acuzații la adresa Lui au fost fără succes, deși au simțit influența puterii și a înțelepciunii divine însoțind cuvintele Sale, s-au încătușat în prejudecăți. Au respins cea mai clară dovadă a mesianității Sale, ca nu cumva să fie constrânși să devină ucenicii Lui. Acești adversari ai lui Iisus erau bărbații pe care oamenii fuseseră învățați din copilărie să-i respecte, în fața autorității cărora fuseseră obișnuiți să se supună orbește. „Cum se face”, întreba poporul, „că mai-marii și cărturarii noștri nu cred în Iisus? Nu L-ar primi acești oameni evlavioși, dacă ar fi El Hristosul?” Influența unor asemenea conducători a determinat națiunea iudaică să-L respingă pe Răscumpărătorul ei.
Mulți care fac paradă cu marea lor evlavie manifestă același spirit care i-a influențat pe acei preoți și conducători. Ei refuză să cerceteze Scripturile pentru a vedea care sunt adevărurile speciale pentru acest timp. Se laudă cu numărul, bogăția și popularitatea lor și îi privesc cu dispreț pe apărătorii adevărului, care sunt puțini la număr, săraci și nepopulari, având pe deasupra și o credință care-i separă de lume.
Hristos a prevăzut că atitudinea de arogare nejustificată a autorității, de care au dat dovadă cărturarii și fariseii, nu va înceta odată cu împrăștierea iudeilor. El a văzut cu ochi profetici cum autoritatea omenească avea să fie înălțată cu scopul de a stăpâni conștiința, fapt ce a constituit un teribil blestem pentru biserica din toate perioadele istorice. Hristos i-a condamnat puternic pe cărturari și pe farisei și i-a avertizat pe oameni să nu-i urmeze pe acești conducători orbi, iar cuvintele Sale au fost consemnate în Biblie ca un avertisment pentru generațiile următoare.