Satana acționează și prin intermediul naturii pentru a-și strânge recolta de suflete nepregătite. El a studiat secretele laboratoarelor naturii și își folosește toată puterea pentru a controla elementele naturii, atât cât îi permite Dumnezeu. Când a fost lăsat să-l chinuie pe Iov, cât de repede au fost distruse turme, cirezi, robi, case, copii – nenorocirile venind una după alta. Dumnezeu este Cel care apără ființele pe care le-a creat și le protejează de puterea distrugătorului. Dar lumea creștină a manifestat dispreț față de Legea lui Iehova, așa că Domnul va face exact ceea ce a spus că va face – Își va retrage binecuvântările de pe pământ și grija ocrotitoare din dreptul celor care se revoltă împotriva Legii Sale și care îi învață și îi obligă și pe alții să facă la fel. Satana deține controlul asupra tuturor celor pe care Dumnezeu nu-i păzește în mod deosebit. El îi va favoriza pe unii și îi va face să prospere pentru a-și urmări propriile planuri, dar, în același timp, va aduce necazuri asupra altora, făcându-i pe oameni să creadă că Dumnezeu îi face să sufere.
În timp ce se va prezenta înaintea oamenilor ca un mare medic care poate să le vindece toate bolile, Satana va aduce boală și dezastru, până acolo încât orașe dens populate vor ajunge în colaps. El acționează și în prezent. În accidente și calamități pe mare și pe uscat, în mari conflagrații, în uragane violente și cumplite furtuni cu grindină, în inundații, cicloane, valuri uriașe și cutremure, Satana își exercită puterea pretutindeni, în mii de forme. El distruge recolta gata coaptă și aduce foametea și suferința. Infectează aerul cu germeni fatali și mii de oameni pier din cauza epidemiilor. Aceste nenorociri vor deveni din ce în ce mai frecvente și mai puternice. Distrugerea va veni atât asupra oamenilor, cât și a animalelor. „Ţara este tristă, sleită de puteri; locuitorii sunt mâhniți și tânjesc…, țara a fost spurcată de locuitorii ei; ei călcau legile, nu țineau poruncile și rupeau legământul cel veșnic!” (Isaia 24:4,5).
Marele amăgitor îi va convinge pe oameni că cei care Îi slujesc lui Dumnezeu provoacă toate aceste rele. Exact oamenii care au provocat dizgrația Cerului îi vor acuza de toate necazurile lor pe cei a căror ascultare de Legea lui Dumnezeu este o mustrare continuă pentru călcătorii ei. Se va spune că oamenii Îl insultă pe Dumnezeu prin călcarea sabatului duminical și că acest păcat a adus calamitățile, care nu vor înceta până când nu se va impune cu strictețe păzirea duminicii. De asemenea, se va spune că aceia care susțin cerințele poruncii a patra, subminând astfel respectul față de duminică, sunt de fapt cei care aduc necazuri asupra semenilor, împiedicând reintrarea lor în grația divină și revenirea la prosperitatea materială. Astfel, acuzația adusă în vechime slujitorului lui Dumnezeu se va repeta din motive la fel de neîntemeiate: „Abia a zărit Ahab pe Ilie și i-a zis: «Tu ești acela care nenorocești pe Israel?» Ilie a răspuns: «Nu eu nenorocesc pe Israel, ci tu și casa tatălui tău, fiindcă ați părăsit poruncile Domnului și v-ați dus după baali»” (1 Regi 18:17,18). Când furia oamenilor va fi provocată prin acuzații false, aceștia se vor purta cu trimișii lui Dumnezeu așa cum s-a purtat Israelul apostat cu Ilie.
Acea putere care face minuni și care se manifestă prin spiritism își va exercita influența împotriva oamenilor care aleg să asculte de Dumnezeu mai mult decât de oameni. Prin intermediul diferitelor comunicări, spiritele vor susține că Dumnezeu le-a trimis să-i convingă de greșeala lor pe cei care nu acceptă duminica, afirmând că legile țării trebuie respectate ca Legea lui Dumnezeu. Ele vor deplânge marea răutate din lume și vor susține afirmațiile învățătorilor religioși cum că starea morală decăzută este cauzată de profanarea duminicii. Mare va fi indignarea ce se va manifesta împotriva tuturor celor care refuză să accepte mărturia lor.
În acest conflict final, Satana va folosi cu poporul lui Dumnezeu aceeași metodă pe care a folosit-o la începutul marii lupte din cer. El pretindea că urmărește să promoveze stabilitatea guvernării divine, în timp ce, în secret, depunea toate eforturile pentru a provoca răsturnarea ei. Îi acuza pe îngerii loiali tocmai de acțiunile întreprinse de el. Aceeași modalitate de amăgire a marcat istoria Bisericii Catolice. Ea pretindea că acționează ca reprezentant al Cerului, în timp ce căuta să se înalțe mai presus de Dumnezeu și să-I schimbe Legea. Sub dominația Romei, cei care au suferit moartea pentru loialitatea lor față de Evanghelie au fost declarați răufăcători; au fost denunțați ca aliați ai lui Satana; s-au folosit toate mijloacele posibile pentru a-i discredita și a-i face să apară în ochii oamenilor și chiar în propriii lor ochi drept cei mai detestabili criminali. La fel va fi și acum. În timp ce caută să-i distrugă pe cei care respectă Legea lui Dumnezeu, Satana va face în așa fel încât ei să fie acuzați de călcarea legii civile și să se creadă despre ei că Îl dezonorează pe Dumnezeu și aduc pedepsele Lui asupra lumii.
Dumnezeu nu forțează niciodată voința sau conștiința, dar mijlocul la care recurge în mod constant Satana – pentru a dobândi controlul asupra celor pe care nu-i poate amăgi – este constrângerea prin acte de cruzime. El se străduiește să domine conștiința și să-și asigure închinarea prin frică și forță. Pentru a-și atinge acest scop, acționează prin intermediul atât al autorităților religioase, cât și al celor seculare, determinându-le să impună legi omenești care sfidează Legea lui Dumnezeu.
Cei care respectă Sabatul biblic vor fi declarați dușmani ai legii și ordinii, care dau la o parte restricțiile morale ale societății, provocând anarhie și decădere și atrăgând pedepsele lui Dumnezeu asupra pământului. Scrupulozitatea lor în ce privește conștiința va fi considerată o dovadă de încăpățânare și dispreț față de autoritate. Ei vor fi acuzați de lipsă de loialitate față de stat. Pastorii și preoții care neagă obligativitatea Legii divine vor prezenta de la amvoane datoria de a asculta de autoritățile civile, deoarece acestea sunt desemnate de Dumnezeu. În camere legislative și în tribunale, păzitorii poruncilor vor fi greșit interpretați și condamnați. Cuvintelor rostite de ei li se va da un înțeles fals și motivelor lor li se va da cea mai nefavorabilă interpretare.
Deoarece resping argumentele biblice clare care apără Legea lui Dumnezeu, bisericile protestante vor dori să-i aducă la tăcere pe cei a căror credință nu o pot înfrânge cu Biblia. Deși își închid ochii față de acest fapt, ele se îndreaptă în prezent într-o direcție care va determina persecutarea celor care refuză în mod conștient să facă ceea ce face restul lumii creștine și să recunoască sabatul papal.
Conducătorii bisericii și ai statului se vor uni pentru a corupe, a convinge sau a constrânge toate categoriile de oameni să respecte duminica. Lipsa autorității divine pentru sfințirea duminicii va fi înlocuită cu legi opresive. Corupția politică distruge iubirea de dreptate și respectul pentru adevăr. Chiar și în America, țara libertății, conducătorii și legiuitorii, pentru a-și asigura favoarea publică, vor ceda cererii populare de a fi dată o lege care să impună păzirea duminicii. Libertatea de conștiință, plătită cu un sacrificiu atât de mare, nu va mai fi respectată. În conflictul care va izbucni curând, vom vedea împlinirea cuvintelor profetului: „Și balaurul, mâniat pe femeie, s-a dus să facă război cu rămășița seminței ei, care păzesc poruncile lui Dumnezeu și țin mărturia lui Iisus Hristos” (Apocalipsa 12:17).