Doctrina că oamenii sunt scutiți de respectarea legilor lui Dumnezeu a slăbit deja puterea obligației morale și a deschis stăvilarele unui potop de nelegiuiri asupra lumii. Ignorarea legilor, risipa și corupția se năpustesc peste noi ca un val năucitor. Satana acționează în cadrul familiilor. Steagul lui flutură chiar și în casele așa-zise creștine. În ele există invidie, bănuieli, ipocrizie, înstrăinare, rivalitate, ceartă, trădare a datoriilor sfinte, îngăduire a poftelor. Întregul sistem de principii și doctrine religioase, care ar trebui să constituie temelia și scheletul vieții sociale, pare să fie un edificiu care se clatină, gata să se prăbușească. Cei mai răi dintre criminali, când sunt pedepsiți cu închisoarea, adesea devin obiectul atenției și al darurilor, de parcă s-ar fi distins printr-un merit de invidiat. Se face mare publicitate în jurul persoanei și a faptelor lor. Presa face publice amănunte revoltătoare ale viciului, inițiindu-i astfel și pe alții în practicarea fraudei, a hoției și a crimei, iar Satana jubilează datorită succesului planurilor lui diabolice. Patima nebunească a viciului, luarea fără motiv a vieții, creșterea teribilă a exceselor și relelor de orice fel și în orice proporție ar trebui să-i trezească pe toți cei care se tem de Dumnezeu și să-i facă să se întrebe ce se poate face pentru a opri valul răului.
Curțile de justiție sunt corupte. Conducătorii sunt mânați de dorința după câștig și de iubirea de plăceri senzuale. Excesele au întunecat facultățile mintale ale multora, astfel încât Satana deține controlul aproape total asupra lor. Judecătorii sunt corupți, mituiți, înșelați. Beția și petrecerile, patima, invidia și necinstea sub toate formele se manifestă printre cei care aplică legile. „Dreptatea stă deoparte; adevărul s-a poticnit în piața de obște și neprihănirea nu poate să se apropie” (Isaia 59:14).
Răul generalizat și întunericul spiritual care au domnit în timpul supremației Romei au fost urmarea inevitabilă a interzicerii Scripturilor. Dar unde trebuie căutată cauza necredinței larg răspândite, a respingerii Legii lui Dumnezeu și a decăderii, într-o epocă de libertate religioasă, sub strălucirea deplină a luminii Evangheliei? Acum, pentru că nu mai poate ține lumea sub stăpânirea lui prin interzicerea Scripturilor, Satana recurge la alte mijloace pentru a-și atinge același scop. Distrugerea credinței în Biblie servește scopului său la fel de bine ca distrugerea Bibliei însăși. Prin introducerea ideii că Legea lui Dumnezeu nu este obligatorie, el îi determină la fel de eficient pe oameni să o calce de parcă nu i-ar cunoaște deloc principiile. Acum, ca și în secolele trecute, el acționează prin intermediul bisericii pentru a-și promova planurile. Organizațiile religioase contemporane au refuzat să asculte adevărurile nepopulare prezentate clar în Scripturi și, combătându-le, au adoptat interpretări și atitudini care au răspândit la scară largă semințele scepticismului. Rămânând devotate erorii papale a nemuririi naturale a sufletului și a stării conștiente a omului după moarte, aceste instituții au respins singura apărare împotriva amăgirilor spiritismului. Doctrina chinurilor veșnice i-a condus pe mulți să nu creadă în Biblie. Când le sunt prezentate cerințele poruncii a patra, oamenii constată că se poruncește păzirea Sabatului în ziua a șaptea. Ca singură cale de a se elibera de o datorie pe care nu sunt dispuși să o îndeplinească, mulți predicatori populari declară că Legea lui Dumnezeu nu mai este obligatorie. Astfel, ei resping Legea și, odată cu ea, și Sabatul. Când reforma pentru păzirea Sabatului se va extinde, respingerea Legii divine va deveni aproape universală, cu scopul de a evita cerințele poruncii a patra. Ideile promovate de conducătorii religioși au creat condițiile pentru necredință, spiritism și neascultare de Legea sfântă a lui Dumnezeu, iar asupra acestor conducători stă o înfricoșătoare răspundere pentru ticăloșia care există în lumea creștină.
Totuși acești oameni susțin că răspândirea rapidă a decăderii este cauzată în mare măsură de profanarea așa-numitului „sabat creștin” și că impunerea păzirii duminicii ar îmbunătăți mult starea morală a societății. Acest argument este susținut în special în America, unde doctrina adevăratului Sabat a fost predicată cel mai mult. Aici, mișcarea pentru temperanță, una dintre cele mai proeminente și mai importante reforme morale, este adesea asociată cu mișcarea pentru păzirea duminicii, iar apărătorii duminicii se prezintă ca acționând în vederea promovării celor mai înalte interese ale societății. Cei care refuză să se alieze cu ei sunt declarați dușmani ai temperanței și ai reformei. Dar faptul că o mișcare care susține o eroare este unită cu o acțiune bună în ea însăși nu este un argument în favoarea erorii. Putem ascunde o otravă amestecând-o cu un aliment sănătos, dar otrava rămâne otravă. Ba mai mult, devine și mai periculoasă, întrucât este mult mai probabil să fie consumată de cineva fără să-și dea seama. Una dintre stratagemele lui Satana este de a amesteca eroarea cu suficient adevăr pentru a o face plauzibilă. Conducătorii mișcării duminicale pot să susțină reforme de care oamenii au nevoie, principii care sunt în armonie cu Biblia, totuși, dacă împreună cu ele se urmărește și un obiectiv contrar Legii lui Dumnezeu, slujitorii Lui nu pot să se asocieze cu ei. Nimic nu-i poate îndreptăți să dea la o parte poruncile lui Dumnezeu pentru a le înlocui cu cele ale oamenilor.
Satana îi va atrage pe oameni sub influența amăgirilor lui prin cele două mari erezii: nemurirea sufletului și sfințenia duminicii. În timp ce prima creează condițiile propice spiritismului, a doua creează o legătură de simpatie cu Roma. Protestanții din Statele Unite vor fi primii care își vor întinde brațele peste prăpastie ca să prindă mâna spiritismului. De asemenea, ei vor trece peste abis pentru a da mâna cu puterea Romei și, sub influența acestei triple alianțe, această țară va merge pe urmele Romei, călcând în picioare libertatea de conștiință.
Deoarece imită foarte bine pretinsul creștinism contemporan, spiritismul are putere mai mare să inducă în eroare și să prindă în cursă. Conform gândirii moderne, și Satana s-a convertit. El va apărea sub forma unui înger de lumină. Prin intermediul spiritismului, se vor face minuni, bolnavi vor fi vindecați și multe fapte miraculoase de necontestat vor fi aduse la îndeplinire. Pentru că spiritele vor pretinde că ele cred în Biblie și vor manifesta respect pentru instituțiile bisericii, lucrarea lor va fi acceptată drept o manifestare a puterii divine.
În prezent, linia de demarcație între pretinșii creștini și necredincioși abia se mai distinge. Membrii bisericii iubesc ce iubește lumea și sunt gata să se asocieze cu ea, iar Satana este hotărât să-i unească într-un corp comun și să-și consolideze astfel cauza, ducându-i pe toți în tabăra spiritismului. Adepții papalității, care se laudă cu minuni ca semne certe ale adevăratei biserici, vor fi păcăliți cu ușurință de această putere făcătoare de minuni. Protestanții, care au renunțat la scutul adevărului, vor fi, de asemenea, păcăliți. Catolicii, protestanții și oamenii secularizați vor accepta deopotrivă o formă de evlavie lipsită de putere și vor vedea în această unire o mare mișcare pentru convertirea lumii și inaugurarea mult așteptatului Mileniu.
Prin spiritism, Satana apare ca binefăcător al omenirii, vindecând boli și pretinzând că aduce un sistem nou și mai înalt de credință religioasă, dar, în același timp, nu face altceva decât să distrugă. Ispitele lui conduc masele spre dezastru. Excesele subminează rațiunea, apoi urmează satisfacerea fără rezerve a poftelor, lupte și vărsări de sânge. Satana este încântat de război, deoarece așa trezește patimile cele mai rele ale sufletului, apoi își distruge pentru totdeauna victimele cufundate în viciu și sânge. Scopul lui este să provoace țările să intre în război una cu alta, pentru că astfel poate să abată mintea oamenilor de la pregătirea necesară pentru a rezista în ziua lui Dumnezeu.