Felicitări pentru consecvență!
Pentru că ai terminat de citit capitolul 35, găsești aici linkul către formularul de evaluare: https://forms.gle/GqaeawdkpyjCkjgdA
După ce trimiți răspunsurile tale, nu uita să citești textul aferent acestei zile din capitolul 36.
Îți mulțumim că ești parte din echipă!
Încă de la începutul marii lupte din cer, scopul lui Satana a fost acela de a desființa Legea lui Dumnezeu. Tocmai pentru a-și atinge acest obiectiv s-a revoltat împotriva Creatorului și, deși a fost expulzat din cer, a continuat același război pe pământ. Scopul urmărit în mod constant a fost acela de a-i induce în eroare pe oameni și a-i determina să calce Legea lui Dumnezeu. Fie că acest lucru se realizează prin respingerea Legii în întregime, fie prin eliminarea unuia dintre principiile ei, rezultatul va fi același în final. Omul care calcă „o singură poruncă” manifestă dispreț față de toată Legea, iar influența și exemplul lui sunt în direcția neascultării. El „se face vinovat de toate” (Iacov 2:10).
Încercând să genereze dispreț față de poruncile divine, Satana a falsificat doctrinele Bibliei și, astfel, în credința a mii de oameni care pretind că se bazează pe Scriptură au fost strecurate erori. Ultimul mare conflict dintre adevăr și eroare nu este decât faza finală a unei îndelungi controverse cu privire la Legea lui Dumnezeu. În această luptă urmează să intrăm – o luptă între legile oamenilor și principiile lui Iehova, între religia Bibliei și religia miturilor și a tradiției.
Forțele care se vor uni împotriva adevărului și a neprihănirii în acest conflict sunt deja active. Cuvântul sfânt al lui Dumnezeu, care ne-a fost transmis cu prețul atâtor suferințe și al sângelui curs, este prea puțin apreciat. Biblia este la dispoziția tuturor, dar puțini sunt cei care o acceptă cu adevărat ca ghid pentru viață. Necredința predomină într-o măsură alarmantă, nu numai în lume, ci și în biserică. Mulți au ajuns să nege doctrinele care constituie stâlpii credinței creștine. Marile adevăruri ale creației, așa cum sunt prezentate de scriitorii inspirați, căderea omului, ispășirea, caracterul imuabil al Legii lui Dumnezeu, toate sunt practic respinse, fie în întregime, fie parțial, de o mare parte din lumea pretinsă creștină. Mii de oameni care se laudă cu înțelepciunea și independența lor consideră că e o dovadă de slăbiciune să aibă încredere necondiționată în Biblie. Ei cred că este o dovadă de superioritate și cultură să găsească greșeli în Scriptură, să spiritualizeze și să denatureze cele mai importante adevăruri ale ei. Mulți predicatori le spun enoriașilor și mulți profesori și educatori îi învață pe elevii lor că Legea lui Dumnezeu a fost schimbată sau desființată, iar cei care consideră că cerințele ei sunt încă valabile și trebuie respectate la literă sunt priviți ca nemeritând altceva decât ironie și desconsiderare.
Respingând adevărul, oamenii Îl resping pe Autorul lui. Călcând în picioare Legea lui Dumnezeu, ei neagă autoritatea Legiuitorului. A face un idol din doctrine și teorii false este la fel de ușor ca a realiza un idol din lemn sau din piatră. Prezentând în mod fals trăsăturile lui Dumnezeu, Satana îi face pe oameni să înțeleagă greșit caracterul Său. În viața multora, idolul filosofiei ocupă locul datorat lui Iehova. În același timp, doar puțini I se închină viului Dumnezeu în modul arătat în Cuvântul Său, în Hristos și în lumea creată. Mii de oameni divinizează natura, în timp ce Îl neagă pe Dumnezeul naturii. Deși într-o formă diferită, idolatria există în lumea creștină contemporană în aceeași măsură în care exista în vechiul Israel din timpul lui Ilie. Dumnezeul multora dintre pretinșii înțelepți, filosofi, poeți, politicieni, ziariști – dumnezeul cercurilor rafinate din multe colegii și universități, chiar și din unele instituții teologice – este doar cu puțin mai bun decât Baal, zeul-soare al Feniciei.
Nicio eroare acceptată de lumea creștină nu lovește cu mai multă impertinență în autoritatea Cerului, niciuna nu se opune mai direct principiilor rațiunii, niciuna nu este mai dăunătoare prin consecințele ei decât doctrina modernă care câștigă rapid teren – și anume că Legea lui Dumnezeu nu mai este obligatorie pentru oameni. Orice țară își are legile ei, care cer respect și supunere. Nicio formă de guvernământ nu poate exista fără ele. Așadar despre Creatorul cerurilor și al pământului se poate oare concepe că nu are nicio lege care să conducă ființele pe care le-a creat? Să presupunem că predicatori renumiți ar afirma că legile care le conduc țara și le asigură cetățenilor drepturile n-ar mai fi obligatorii, că ele restrâng libertățile oamenilor și de aceea n-ar trebui respectate. Cât timp ar fi tolerați asemenea oameni la amvon? Dar oare a desconsidera legile statului și ale poporului este mai grav decât a călca în picioare acele reguli divine care reprezintă baza tuturor formelor de conducere?
Am concepe mai degrabă ca țările să-și abroge legile și să le permită cetățenilor să facă ce le place, decât ca Guvernatorul universului să-Și anuleze Legea și să lase lumea fără nicio regulă care să-i condamne pe cei vinovați și să le facă dreptate celor ascultători. Am vrea să știm care sunt consecințele anulării Legii lui Dumnezeu? Experimentul a fost făcut. Teribile au fost scenele petrecute în Franța când ateismul a devenit puterea conducătoare. Atunci s-a demonstrat lumii că a înlătura restricțiile pe care le-a impus Dumnezeu înseamnă a accepta conducerea celui mai crud dintre tirani. Când standardul neprihănirii lui Dumnezeu este dat la o parte, se creează condițiile ca prințul răului să-și instaureze puterea pe pământ.
Oriunde sunt respinse principiile divine, păcatul încetează să pară ceva rău și neprihănirea nu mai este ceva de dorit. Cei care refuză să se supună conducerii lui Dumnezeu sunt cu totul nepregătiți să se conducă pe ei înșiși. Prin ideile lor periculoase, este imprimată atitudinea de neascultare în inima copiilor și a tinerilor care în mod natural nu suportă să fie controlați. Drept urmare, ia naștere o societate anarhică și imorală. În timp ce iau în derâdere credulitatea celor care se supun cerințelor lui Dumnezeu, masele acceptă, doritoare, amăgirile lui Satana. Dau frâu liber poftelor și comit păcate care au atras pedepse divine asupra păgânilor.
Cei care îi învață pe oameni să nu ia prea în serios poruncile lui Dumnezeu seamănă neascultare și vor culege tot neascultare. Dacă restricțiile impuse de Legea divină sunt eliminate în întregime, legile omenești vor fi în scurt timp ignorate. Deoarece Dumnezeu interzice practicile necinstite, lăcomia, minciuna și înșelăciunea, oamenii sunt gata să calce în picioare principiile Sale, pentru că le consideră o piedică în calea prosperității lor pământești, dar consecințele înlăturării acestor precepte sunt de așa natură, încât ei nu le pot anticipa. Dacă legea n-ar fi obligatorie, ce motiv ar avea cineva să nu o încalce? Proprietatea oamenilor n-ar mai fi în siguranță. Unele persoane ar dobândi bunurile semenilor lor prin violență, iar cel mai puternic ar deveni cel mai bogat. Viața însăși n-ar fi respectată. Legământul căsătoriei n-ar mai fi o fortăreață sfântă pentru ocrotirea familiei. Cel care ar avea puterea, dacă ar vrea, ar lua nevasta aproapelui cu forța. Porunca a cincea ar fi dată la o parte împreună cu a patra. Copiii nu s-ar da înapoi să le ia viața părinților, dacă prin aceasta și-ar putea împlini vreo dorință a inimii lor pervertite. Lumea civilizată s-ar transforma într-o hoardă de hoți și asasini, iar pacea, liniștea și fericirea ar dispărea de pe pământ.