Multe părți din Scriptură, pe care specialiștii în Biblie le consideră taine sau peste care trec declarându-le neimportante, sunt pline de lecții și de încurajări pentru cel care a învățat în școala lui Hristos. Unul dintre motivele pentru care mulți teologi nu au o înțelegere mai clară a Cuvântului lui Dumnezeu este că își închid ochii în fața adevărurilor pe care nu doresc să le practice. Înțelegerea adevărului biblic nu depinde atât de mult de capacitatea intelectuală a celui care studiază, cât de sinceritatea scopului, de dorința arzătoare după neprihănire.
Biblia nu trebuie studiată niciodată fără rugăciune. Numai Duhul Sfânt ne poate face capabili să simțim importanța acelor lucruri ușor de înțeles și ne poate feri de denaturarea adevărurilor greu de înțeles. Îngerii cerești au misiunea de a ne pregăti inima să înțeleagă Cuvântul lui Dumnezeu, astfel încât să fim încântați de frumusețea lui, convinși de avertizările lui, însuflețiți și încurajați de promisiunile lui. Trebuie să facem în așa fel încât cererea psalmistului să fie și a noastră: „Deschide-mi ochii ca să văd lucrurile minunate ale Legii Tale!” (Psalmii 119:18). Ispitele par adesea irezistibile pentru că, neglijând rugăciunea și studiul Bibliei, cel ispitit nu poate să-și aducă aminte cu ușurință promisiunile lui Dumnezeu și să-l înfrunte pe Satana cu armele Scripturii. Dar îngerii sunt în jurul celor dispuși să se lase învățați în ce privește lucrurile divine și, la nevoie, le vor aduce aminte exact acele adevăruri care le sunt necesare. Astfel, „când vrăjmașul va năvăli ca un râu, Duhul Domnului îl va pune pe fugă” (Isaia 59:19).
Iisus le-a promis ucenicilor Săi: „Dar Mângâietorul, adică Duhul Sfânt, pe care-L va trimite Tatăl, în Numele Meu, vă va învăța toate lucrurile și vă va aduce aminte de tot ce v-am spus Eu” (Ioan 14:26). Învățăturile lui Hristos trebuie să fie deja imprimate în minte pentru ca Duhul lui Dumnezeu să ni le reamintească în timp de pericol. „Strâng Cuvântul Tău în inima mea”, spunea David, „ca să nu păcătuiesc împotriva Ta” (Psalmii 119:11).
Toți cei care țin la interesele lor veșnice trebuie să fie puși în gardă cu privire la invazia scepticismului. Vor fi atacați în special pilonii adevărului. Este imposibil să stai departe de ironiile, de raționamentele false și de ideile subtile și otrăvitoare ale necredinței moderne. Satana își adaptează ispitele pentru toate categoriile de oameni. Pe cei inculți îi asaltează cu batjocură, iar pe cei educați îi întâmpină cu obiecții științifice și raționamente filosofice, concepute în așa fel încât să provoace neîncredere sau dispreț la adresa Scripturilor. Chiar și tinerii fără experiență își permit să ridice semne de întrebare cu privire la principiile fundamentale ale creștinismului. Această necredință tinerească, așa superficială cum e, își are influența ei. Mulți sunt determinați astfel să ridiculizeze credința părinților lor și să-L batjocorească pe Duhul harului (Evrei 10:29). Câte vieți care promiteau să fie o onoare pentru Dumnezeu și o binecuvântare pentru lume n-au fost astfel ruinate de suflul nociv al necredinței! Toți cei care se încred în deciziile înfumurate ale rațiunii umane și care își imaginează că pot explica tainele divine și pot ajunge la adevăr fără ajutorul înțelepciunii lui Dumnezeu sunt prinși în capcana lui Satana.
Trăim în cea mai importantă perioadă a istoriei acestei lumi. Destinul oamenilor este gata să fie hotărât. Binele nostru viitor și salvarea altor suflete depind de calea pe care o alegem acum. Avem nevoie de călăuzirea Duhului adevărului. Orice urmaș al lui Hristos trebuie să se întrebe cu seriozitate: „Doamne, ce vrei să fac?” (Faptele 9:6). Trebuie să ne umilim înaintea Domnului, cu post și rugăciune, și să medităm mult la Cuvântul Său, în special la scenele judecății. Trebuie să căutăm să avem acum o experiență vie și profundă în ce privește lucrurile care țin de Dumnezeu. Nu avem nicio clipă de pierdut. Evenimente de o importanță vitală se întâmplă în jurul nostru. Ne găsim pe terenul vrăjit al lui Satana. Nu dormiți, străjeri ai lui Dumnezeu! Dușmanul vă pândește și este gata în orice moment să sară asupra voastră și să vă facă prada lui în cazul în care vă lăsați cuprinși de nepăsare și somnolență.
Mulți au o imagine greșită despre adevărata lor stare înaintea lui Dumnezeu. Se felicită pentru faptele rele pe care nu le comit, dar uită să-și amintească de faptele bune și nobile pe care Dumnezeu le cere de la ei, dar pe care au neglijat să le facă. Nu este suficient să fie pomi în grădina lui Dumnezeu, ci trebuie să corespundă așteptărilor Sale și să aducă rod. El îi trage la răspundere pentru că n-au făcut tot binele pe care ar fi putut să-l facă prin harul Său, care i-ar fi întărit. În cărțile din ceruri, ei sunt trecuți ca unii care fac umbră pământului degeaba. Totuși nici cazul lor nu este cu totul lipsit de speranță. Inima Iubirii îndelung răbdătoare încă mijlocește pe lângă cei care au disprețuit îndurarea lui Dumnezeu și au abuzat de harul Său. „De aceea zice: «Deșteaptă-te, tu, care dormi, scoală-te din morți și Hristos te va lumina.» Luați seama deci să umblați cu băgare de seamă… Răscumpărați vremea, căci zilele sunt rele” (Efeseni 5:14-16).
Când va veni timpul de probă, se va descoperi cine sunt cei care au făcut din Cuvântul lui Dumnezeu regula lor de viață. Vara nu se observă nicio deosebire între brazi și ceilalți copaci, dar, când vine viscolul iernii, brazii rămân neschimbați, în timp ce ceilalți copaci își pierd frunzele. Tot astfel, s-ar putea ca, acum, pretinșii creștini să nu se deosebească de creștinii adevărați, dar vine timpul când distincția va fi clară. Să renască opoziția, să domnească din nou fanatismul și intoleranța, să se aprindă persecuția, și atunci cei cu inima împărțită și ipocriții se vor clătina și vor renunța la credință, dar creștinul adevărat va sta tare ca o stâncă, credința lui va fi mai puternică, speranța lui va fi mai strălucitoare decât în zilele de prosperitate.
Psalmistul spune: „Mă gândesc la învățăturile Tale.” „Prin poruncile Tale mă fac mai priceput, deoarece urăsc orice cale a minciunii” (Psalmii 119:99,104).
„Ferice de omul care găsește înțelepciunea.” „Căci el este ca un pom sădit lângă ape, care-și întinde rădăcinile spre râu; nu se teme de căldură când vine, și frunzișul lui rămâne verde. În anul secetei, nu se teme și nu încetează să aducă rod” (Proverbele 3:13; Ieremia 17:8).