Felicitări pentru consecvență!
Pentru că ai terminat de citit capitolul 33, găsești aici linkul către formularul de evaluare: https://forms.gle/1Dd6vNLwQ1xyU2f48
După ce trimiți răspunsurile tale, nu uita să citești textul aferent acestei zile din capitolul 34.
Îți mulțumim că ești parte din echipă!
Misiunea îngerilor sfinți, așa cum este ea prezentată în Scripturi, este un adevăr deosebit de prețios și de încurajator pentru orice urmaș al lui Hristos. Însă viziunea biblică asupra acestui subiect a fost denaturată de erorile teologiei populare. Doctrina nemuririi naturale a sufletului, împrumutată la început din filosofia păgână și încorporată în credința creștină în timpul întunericului marii apostazii, a înlocuit adevărul atât de clar prezentat în Scriptură că „cei morți nu știu nimic” (Eclesiastul 9:5). Oamenii au ajuns să creadă că spiritele morților sunt „duhuri slujitoare trimise să îndeplinească o slujbă pentru cei ce vor moșteni mântuirea” (Evrei 1:14). Și aceasta, în ciuda afirmațiilor Scripturii că îngerii au existat și au avut o legătură directă cu istoria omenirii înainte de moartea vreunui om.
Doctrina despre starea conștientă a omului în moarte și în special credința că spiritele morților se întorc să le slujească celor vii au pregătit calea pentru spiritismul modern. Dacă morții sunt primiți în prezența lui Dumnezeu și a îngerilor sfinți și sunt privilegiați cu mult mai multe cunoștințe decât aveau înainte de a muri, de ce să nu se întoarcă pe pământ pentru a-i ilumina și îndruma pe cei vii? Dacă, așa cum susțin teologii populari, spiritele morților plutesc în jurul prietenilor lor de pe pământ, de ce nu le-ar fi permis să comunice cu ei, să-i avertizeze de relele care li se vor întâmpla sau să-i încurajeze în necaz? Cum pot cei care cred în starea conștientă a omului în moarte să respingă „lumina divină” transmisă de aceste spirite glorificate? Satana lucrează prin acest canal de comunicare considerat sfânt pentru a-și aduce la îndeplinire planurile. Îngerii căzuți, care îi împlinesc poruncile, apar ca mesageri din lumea spiritelor. Susținând că îi pune pe cei vii în legătură cu cei morți, prințul răului își exercită influența ademenitoare asupra minții lor.
Satana are puterea de a aduce înaintea oamenilor chipurile prietenilor lor decedați. Falsul este unul perfect. Înfățișarea familiară, cuvintele, tonul – toate sunt reproduse cu o precizie uimitoare. Mulți sunt încurajați la gândul că cei dragi sunt în ceruri și, fără să suspecteze vreun pericol, își pleacă urechea la „duhuri înșelătoare și [la] învățăturile dracilor” (1 Timotei 4:1).
După ce oamenii sunt convinși că morții pot, într-adevăr, să comunice cu ei, Satana îi face să apară în fața lor pe cei care au coborât în mormânt nepregătiți. Aceștia susțin că sunt fericiți în cer și că ocupă poziții înalte. Astfel, se răspândește eroarea că între cei drepți și cei păcătoși nu se face nicio deosebire. Pretinșii vizitatori din lumea spiritelor dau uneori avertismente care se dovedesc a fi corecte. Apoi, pe măsură ce câștigă încrederea oamenilor, prezintă doctrine care subminează direct credința în Scriptură. Simulând un interes profund pentru bunăstarea prietenilor lor de pe pământ, ei insinuează cele mai periculoase erezii. Faptul că afirmă unele adevăruri și că, uneori, sunt capabili să prezică evenimente viitoare conferă declarațiilor lor o aparență de autenticitate, iar învățăturile lor false sunt acceptate de mulți atât de ușor și cu o încredere atât de mare, de parcă ar fi cele mai sfinte adevăruri ale Bibliei. Legea lui Dumnezeu este dată la o parte, Duhul harului este disprețuit, iar sângele legământului este considerat nesfânt. Spiritele neagă divinitatea lui Hristos și Îl plasează pe Creator pe aceeași treaptă cu ele. Astfel, sub o nouă mască, marele răzvrătit continuă războiul împotriva lui Dumnezeu, război care a început în cer și se desfășoară de aproximativ 6.000 de ani pe pământ.
Mulți se străduiesc să explice manifestările spiritiste, atribuindu-le în întregime escrocheriei și prestidigitației mediumului. Deși este adevărat că, adesea, rezultate ale scamatoriei au fost prezentate ca manifestări spiritiste autentice, au existat și demonstrații evidente ale unei puteri supranaturale. Ciocăniturile misterioase cu care a început spiritismul modern n-au fost rezultatul trucurilor sau iscusinței umane, ci acțiunea directă a îngerilor răi, care au introdus astfel una dintre înșelăciunile cele mai eficiente în a distruge suflete. Mulți vor fi prinși în cursă și vor crede că spiritismul este doar iluzionism. Când vor fi puși față în față cu manifestări pe care nu le pot considera decât supranaturale, vor fi înșelați și le vor accepta ca manifestări ale marii puteri a lui Dumnezeu.
Aceste persoane trec cu vederea relatările Scripturii cu privire la minunile făcute de Diavol și de forțele lui. Cu ajutorul lui Satana au contrafăcut vrăjitorii faraonului minunea lui Dumnezeu (vezi Exodul 7:10-12). Pavel afirmă că revenirea lui Hristos va fi precedată de manifestări similare ale puterii satanice, „cu tot felul de minuni, de semne și puteri mincinoase și cu toate amăgirile nelegiuirii” (2 Tesaloniceni 2:9,10). Apostolul Ioan, descriind puterea care va face minuni în zilele sfârșitului, declară: „Săvârșea semne mari, până acolo că făcea chiar să se pogoare foc din cer pe pământ, în fața oamenilor. Și amăgea pe locuitorii pământului prin semnele pe care i se dăduse să le facă” (Apocalipsa 13:13,14). Aici nu sunt prezise doar simple scamatorii. Oamenii sunt înșelați de minunile pe care le fac agenții lui Satana, nu de cele pe care oamenii pretind că le fac.
Prințul întunericului, care atât de mult timp și-a canalizat puterile minții lui geniale în direcția înșelării oamenilor, își adaptează cu măiestrie ispitele pentru persoane din toate clasele sociale. Celor culți și rafinați, el le prezintă spiritismul în aspectele lui cele mai distinse și mai intelectuale, reușind astfel să îi atragă pe mulți în cursă. Înțelepciunea pe care o dă spiritismul este cea descrisă de apostolul Iacov, o înțelepciune care „nu vine de sus, ci este pământească, firească, drăcească” (Iacov 3:15). Însă marele amăgitor ascunde acest lucru atunci când tăinuirea lui servește cel mai bine scopurilor sale. El, care în pustia ispitirii a apărut în fața lui Hristos îmbrăcat în strălucirea serafimilor cerești, vine la oameni în modul cel mai atrăgător, ca un înger de lumină. Satisface rațiunea cu subiecte de o complexitate ridicată, delectează fantezia cu scene fermecătoare și câștigă sentimentele cu portretizări convingătoare ale iubirii și binefacerii. Stimulează imaginația să se avânte în sfere înalte, făcându-i pe oameni să se mândrească atât de mult cu propria înțelepciune, încât să-L disprețuiască în inima lor pe Cel Veșnic. Ființa aceasta formidabilă, care a putut să-L ducă pe Răscumpărătorul lumii pe un munte foarte înalt și să facă să-I treacă pe dinainte toate imperiile pământului cu gloria lor, își va prezenta ispitele în fața oamenilor în așa fel încât să păcălească simțurile tuturor celor care nu sunt protejați de puterea divină.
Satana îi înșală astăzi pe oameni la fel cum a înșelat-o pe Eva în Eden: lingușindu-i și trezindu-le dorința de a dobândi cunoștințe interzise, precum și ambiția după înălțare de sine. El a decăzut pentru că a nutrit aceste sentimente negative și tot prin intermediul lor caută să aducă ruina oamenilor. „Veți fi ca Dumnezeu”, declară el, „cunoscând binele și răul” (Geneza 3:5). Spiritismul susține că „omul este o ființă a progresului, că destinul lui este, chiar de la naștere, acela de a progresa spre Dumnezeu”. Se afirmă: „Judecata va fi dreaptă, pentru că e o judecată a eului… Tronul este în interiorul tău.” Când s-a trezit „conștiința spirituală” în el, un spiritist a spus: „Toți semenii mei erau semizei necăzuți.” Altul spunea: „Orice ființă dreaptă și perfectă este un hristos.”