Felicitări pentru consecvență!
Pentru că ai terminat de citit capitolul 29, găsești aici linkul către formularul de evaluare: https://forms.gle/6bNWHkDU8ERc93fd7
După ce trimiți răspunsurile tale, nu uita să citești textul aferent acestei zile din capitolul 30.
Îți mulțumim că ești parte din echipă!
Vrăjmășie voi pune între tine și femeie, între sămânța ta și sămânța ei. Aceasta îți va zdrobi capul și tu îi vei zdrobi călcâiul” (Geneza 3:15). Sentința divină pronunțată împotriva lui Satana după căderea omului a fost și o profeție, care cuprinde toate secolele până la încheierea timpului, prevestind marele conflict în care vor fi angajați toți oamenii care vor trăi pe pământ.
Dumnezeu spune: „Vrăjmășie voi pune.” Această ostilitate nu vine de la sine. Când omul a călcat Legea divină, natura lui a devenit rea, în acord, nu în dezacord, cu cea a lui Satana. În mod natural, nu există nicio dușmănie între omul păcătos și inițiatorul păcatului. Amândoi au devenit răi prin apostazie. Cel apostat nu are niciodată odihnă până când nu câștigă simpatie și sprijin, făcându-i și pe alții să-i urmeze exemplul. Din acest motiv, îngerii căzuți și oamenii nelegiuiți s-au asociat într-o uniune a disperării. Dacă Dumnezeu n-ar fi intervenit în mod deosebit, Satana și omul ar fi încheiat o alianță împotriva Cerului și, în loc să nutrească ură față de Satana, întreaga familie omenească s-ar fi unit contra lui Dumnezeu.
Satana i-a ispitit pe oameni să păcătuiască în același fel în care i-a făcut pe îngeri să se răzvrătească, ca astfel să-și asigure colaborarea tuturor în lupta contra Cerului. Între el și îngerii căzuți n-a existat nicio disensiune în ceea ce privește ura pe care o aveau față de Hristos. Deși în privința tuturor celorlalte puncte între ei era discordie, erau strâns uniți în opoziția lor față de autoritatea Conducătorului universului. Dar când a auzit că va exista vrăjmășie între el și femeie, între sămânța lui și sămânța ei, Satana a înțeles că eforturile lui de a degrada natura umană vor fi cumva împiedicate, că, prin anumite mijloace, omului urma să i se ofere capacitatea de a se opune puterii lui.
Ostilitatea lui Satana față de omenire este provocată de faptul că, prin Hristos, omul este obiectul iubirii și îndurării lui Dumnezeu. El dorește să dejoace planul divin pentru răscumpărarea omului și să aducă dezonoare asupra lui Dumnezeu degradând și stricând lucrarea mâinilor Sale. El vrea să producă întristare în ceruri, să umple pământul de nenorocire și ruină, apoi să prezinte toate aceste rele ca rezultat al modului în care Dumnezeu a creat omul.
Numai harul sădit în suflet de Hristos creează în om opoziție față de Satana. Fără acest har transformator și fără această putere înnoitoare, omul ar rămâne sclavul lui Satana, un slujitor totdeauna dispus să-i îndeplinească poruncile. Însă noul principiu sădit în suflet creează conflict acolo unde, până atunci, fusese pace. Puterea pe care o dă Hristos îl face pe om capabil să-i reziste tiranului și uzurpatorului. Oricine simte față de păcat oroare, nu dragoste, oricine se opune patimilor care l-au stăpânit și le învinge demonstrează că în inima lui acționează un principiu în întregime de sus.
Antagonismul dintre Hristos și Satana s-a manifestat cel mai clar prin modul în care lumea L-a primit pe Iisus. Iudeii L-au respins nu neapărat pentru că a venit fără bogăție, pompă sau grandoare, ci pentru că și-au dat seama că El avea o putere care ar fi compensat cu mult lipsa acestor avantaje exterioare. Puritatea și sfințenia lui Hristos au provocat ura păcătoșilor. Spiritul Lui de jertfire de sine și evlavia Lui ireproșabilă erau o mustrare continuă pentru un popor mândru și preocupat de plăcerile trupești. Iată ce a provocat dușmănia față de Fiul lui Dumnezeu! Satana și îngerii răi s-au unit cu oamenii nelegiuiți. Toate forțele apostaziei au conspirat împotriva Campionului adevărului.
Aceeași ură este manifestată și împotriva urmașilor lui Hristos. Oricine își dă seama de caracterul respingător al păcatului și se împotrivește ispitei cu putere de sus va trezi cu siguranță mânia lui Satana și a supușilor lui. Ura față de principiile curate ale adevărului, precum și calomnierea și persecutarea celor care susțin acest adevăr vor exista cât timp vor exista păcat și păcătoși. Urmașii lui Hristos și slujitorii lui Satana nu pot trăi în armonie. Ofensa pe care o aduce crucea lumii păcătoase nu a încetat. „Toți cei ce voiesc să trăiască cu evlavie în Hristos Iisus vor fi prigoniți” (2 Timotei 3:12).
Agenții lui Satana acționează continuu, sub conducerea lui, pentru a-i întări autoritatea și a-i înălța împărăția în opoziție cu guvernarea lui Dumnezeu. În acest scop, ei caută să-i înșele pe urmașii lui Hristos și să-i determine să nu-L mai asculte. Pentru a-și atinge ținta, ei răstălmăcesc și denaturează Scripturile ca și Satana. După cum acesta a încercat să aducă dezonoare asupra lui Dumnezeu, tot așa și agenții lui caută să-i calomnieze pe copiii Săi. Spiritul care L-a dat la moarte pe Hristos îi îndeamnă pe cei nelegiuiți să-i distrugă pe cei credincioși. Toate acestea au fost prezise în acea primă profeție: „Vrăjmășie voi pune între tine și femeie, între sămânța ta și sămânța ei.” Această opoziție va continua până la încheierea timpului.