În cărțile din ceruri este dezvăluit egoismul ascuns al oamenilor. Acolo sunt scrise datoriile neîndeplinite față de semenii lor, neglijarea cerințelor Mântuitorului. Acolo se va vedea cât de des i-au fost cedate lui Satana timpul, mintea și puterea, care Îi aparțineau lui Hristos. Trist este raportul pe care îl duc îngerii în ceruri. Ființe inteligente care pretind că Îl urmează pe Hristos sunt preocupate de achiziționarea de bunuri pământești sau de delectarea în plăceri lumești. Bani, timp și energie sunt sacrificate pentru ostentație și îngăduință de sine; puține momente sunt însă devotate rugăciunii, cercetării Scripturilor, smeririi sufletului și mărturisirii păcatelor.
Satana inventează nenumărate stratageme ca să ne ocupe mintea în așa măsură, încât să nu medităm chiar asupra acelei lucrări pe care ar trebui să o cunoaștem cel mai bine. Arhiamăgitorul urăște marile adevăruri care aduc în atenție o jertfă ispășitoare și un Mijlocitor atotputernic. El știe că succesul lui depinde de abaterea minții oamenilor de la Iisus și de la adevărul Său.
Cei care vor să beneficieze de mijlocirea Mântuitorului nu trebuie să permită ca ceva să stea în calea procesului lor de sfințire în temere de Dumnezeu. Orele prețioase, în loc să fie dedicate plăcerii, etalării sau căutării de câștig, ar trebui devotate studiului serios și cu rugăciune al Cuvântului adevărului. Subiectul Sanctuarului și al judecății de cercetare trebuie clar înțeles de poporul lui Dumnezeu. Toți oamenii au nevoie să cunoască personal poziția și misiunea Marelui-Preot. Altfel le va fi imposibil să manifeste acea credință care este absolut necesară în această perioadă sau să ocupe locul hotărât de Dumnezeu pentru ei. Fiecare om are un suflet, pe care poate să-l salveze sau să-l piardă. Fiecare are un caz care își așteaptă rândul înaintea barei de judecată a lui Dumnezeu. Fiecare trebuie să-L întâlnească față în față pe marele Judecător. Cât de important este deci ca fiecare om să contemple deseori scena solemnă a începerii judecății și a deschiderii cărților, când, odată cu Daniel, fiecare mântuit își va primi partea de moștenire la sfârșitul timpului.
Cei care au fost edificați asupra acestor subiecte trebuie să dea mărturie despre marile adevăruri încredințate de Dumnezeu. Sanctuarul din ceruri este centrul lucrării lui Hristos în favoarea oamenilor și îl privește pe fiecare om care trăiește pe pământ. Sanctuarul ne dezvăluie planul de răscumpărare, conducându-ne până la sfârșitul timpului și descoperindu-ne deznodământul triumfal al luptei dintre neprihănire și păcat. Este fundamental ca toți oamenii să analizeze în profunzime aceste subiecte și să fie în stare să dea un răspuns oricui le cere să-și motiveze speranța pe care o au.
Medierea pe care o face Hristos din Sanctuarul de sus în favoarea omului este la fel de importantă pentru Planul de Mântuire ca moartea Sa pe cruce. Prin jertfa Sa, El a început această lucrare pe care, după înviere, S-a înălțat la cer pentru a o continua și încheia. Trebuie să intrăm, prin credință, dincolo de perdea, „unde Iisus a intrat pentru noi ca înainte-mergător” (Evrei 6:20). Acolo se reflectă lumina crucii de pe Calvar. Acolo ajungem să înțelegem mai clar misterele răscumpărării. Mântuirea omului a fost realizată cu un preț infinit pentru cer. Sacrificiul făcut satisface cele mai înalte exigențe ale Legii lui Dumnezeu călcate de om. Iisus a deschis calea către tronul Tatălui și, prin mijlocirea Sa, pot să fie prezentate înaintea lui Dumnezeu dorințele sincere ale tuturor acelora care vin la El prin credință.
„Cine își ascunde fărădelegile nu propășește, dar cine le mărturisește și se lasă de ele capătă îndurare” (Proverbele 28:13). Dacă cei care își ascund și își scuză greșelile ar vedea cum triumfă Satana datorită lor, cum, pentru comportamentul lor, Îl ia în derâdere pe Hristos și pe sfinții îngeri, acești păcătoși s-ar grăbi să-și mărturisească păcatele și să înceteze să le mai comită. Prin intermediul defectelor de caracter, Satana acționează pentru a deține controlul asupra minții în întregime, știind că, dacă aceste defecte sunt cultivate, el va avea succes. De aceea caută încontinuu să-i înșele pe urmașii lui Hristos cu sofismul lui fatal că este imposibil să iasă învingători. Dar Iisus pledează în favoarea lor cu mâinile Sale rănite, cu trupul Său zdrobit. El le spune tuturor urmașilor Săi: „Harul Meu îți este de ajuns” (2 Corinteni 12:9). „Luați jugul Meu asupra voastră și învățați de la Mine, căci Eu sunt blând și smerit cu inima; și veți găsi odihnă pentru sufletele voastre. Căci jugul Meu este bun și sarcina Mea este ușoară” (Matei 11:29,30). Nimeni deci să nu considere că propriile defecte sunt iremediabile. Dumnezeu va furniza credință și har pentru a fi învinse.
Trăim acum în marea Zi a Ispășirii. În ceremoniile simbolice, în timp ce marele-preot făcea ispășire pentru Israel, tuturor li se cerea să-și plece sufletele în pocăință și în smerenie înaintea Domnului, ca să nu fie nimiciți din poporul lui Dumnezeu. În același fel, toți cei care vor ca numele lor să rămână în cartea vieții trebuie ca acum, în puținele zile de har care au mai rămas, să-și umilească sufletele înaintea lui Dumnezeu în regret pentru păcate și în autentică pocăință. Trebuie să aibă loc o profundă și sinceră cercetare a inimii. Atitudinea ușuratică și frivolă în care se complac atât de mulți pretinși creștini trebuie să înceteze. O luptă aprigă îi așteaptă pe cei care vor să-și supună tendințele rele ce caută supremația. Pregătirea este o acțiune personală. Nu suntem mântuiți în grup. Puritatea și consacrarea unuia nu vor compensa lipsa acestor calități la altul. Deși toate popoarele trebuie să se prezinte la judecată înaintea lui Dumnezeu, El va examina cazul fiecărei persoane cu o așa minuțiozitate de parcă n-ar mai exista altă ființă pe pământ. Toți oamenii trebuie să fie analizați și găsiți „fără pată, fără zbârcitură sau altceva de felul acesta” (Efeseni 5:27).
Scenele legate de încheierea lucrării de ispășire sunt solemne. Mizele sunt copleșitoare. Judecata se desfășoară în prezent în Sanctuarul din cer. Acest proces se continuă de mulți ani. Curând – nimeni nu știe cât de curând – se va ajunge la cazurile celor vii. Viața noastră trebuie cercetată în prezența înfricoșătoare a lui Dumnezeu. Datoria oricărui om în această perioadă este să acorde atenție, mai presus de orice, avertizării lui Hristos: „Luați seama, vegheați și rugați-vă; căci nu știți când va veni vremea aceea” (Marcu 13:33). „Dacă nu veghezi, voi veni ca un hoț și nu vei ști în care ceas voi veni peste tine” (Apocalipsa 3:3).
Când se va încheia cercetarea, destinul tuturor oamenilor va fi fost hotărât pentru viață sau moarte. Timpul de har se va încheia cu puțin înainte de venirea Domnului pe norii cerului. Hristos, privind în viitor la acel timp, declară în Apocalipsa: „Cine este nedrept să fie nedrept și mai departe; cine este întinat să se întineze și mai departe; cine este fără prihană să trăiască și mai departe fără prihană. Și cine este sfânt să se sfințească și mai departe! Iată, Eu vin curând și răsplata Mea este cu Mine, ca să dau fiecăruia după fapta Lui” (Apocalipsa 22:11,12).
Cei drepți și cei răi vor trăi încă pe pământ în starea lor muritoare – oamenii vor sădi și vor clădi, vor mânca și vor bea, neștiind că sentința finală și irevocabilă a fost pronunțată în Sanctuarul de sus. Înainte de potop, după ce Noe a intrat în corabie, Dumnezeu a închis ușa după el, iar nelegiuiții au rămas afară. Dar timp de șapte zile, oamenii, neștiind că soarta lor a fost pecetluită, și-au continuat viața nepăsătoare și iubitoare de plăceri și și-au bătut joc de avertismentele privind judecata iminentă. „Tot așa”, spune Mântuitorul, „va fi și la venirea Fiului omului” (Matei 24:39). În mod tăcut și neobservat, ca hoțul la miezul nopții, va veni ora decisivă care va stabili destinul fiecărui om, retragerea finală a harului din dreptul oamenilor vinovați.
„Vegheați dar... ca nu cumva, venind fără veste, să vă găsească dormind” (Marcu 13:35,36). Este periculoasă starea acelora care, obosind de atâta vigilență și atenție, se întorc la atracțiile lumii. În timp ce omul de afaceri este absorbit de căutarea câștigului, în timp ce iubitorul de plăceri caută satisfacerea poftelor, în timp ce fiica modei își aranjează accesoriile – poate chiar în ora aceea, Judecătorul întregului pământ va pronunța sentința: „Ai fost cântărit în cumpănă și ai fost găsit ușor” (Daniel 5:27).