Felicitări pentru consecvență!
Pentru că ai terminat de citit capitolul 25, găsești aici linkul către formularul de evaluare: https://forms.gle/Fc3cbJ38hAVNHAn79
După ce trimiți răspunsurile tale, nu uita să citești textul aferent acestei zile din capitolul 26.
Îți mulțumim că ești parte din echipă!
Reforma în privința Sabatului care va avea loc în timpul sfârșitului este prezisă de profetul Isaia: „Așa vorbește Domnul: «Păziți ce este drept și faceți ce este bine, căci mântuirea Mea este aproape să vină și neprihănirea Mea este aproape să se arate. Ferice de omul care face lucrul acesta și de fiul omului care rămâne statornic în el, păzind Sabatul, ca să nu-l pângărească, și stăpânindu-și mâna ca să nu facă niciun rău! (...) Și pe străinii care se vor lipi de Domnul, ca să-I slujească și să iubească Numele Domnului, pentru ca să fie slujitorii Lui, și pe toți cei ce vor păzi Sabatul, ca să nu-l pângărească, și vor stărui în legământul Meu îi voi aduce la muntele Meu cel sfânt și-i voi umple de veselie în Casa Mea de rugăciune»” (Isaia 56:1,2,6,7).
Aceste cuvinte se aplică la era creștină, după cum este arătat în context: „Așa vorbește Domnul Dumnezeu, care strânge pe cei risipiți ai lui Israel: «Voi mai strânge și alte popoare la cei strânși acum din el»” (Isaia 56:8). Aici este prefigurată convertirea neevreilor în urma auzirii Evangheliei. Asupra celor care vor respecta Sabatul este pronunțată o binecuvântare. Astfel, obligativitatea păzirii poruncii a patra se extinde dincolo de răstignirea, învierea și înălțarea lui Hristos, până în momentul când slujitorii lui Dumnezeu vor predica Evanghelia tuturor popoarelor.
Domnul poruncește prin același profet: „Învelește această mărturie, pecetluiește Legea între ucenicii Mei” (Isaia 8:16, tr. engl. KJV). Sigiliul Legii lui Dumnezeu se găsește în porunca a patra. Dintre toate cele Zece Porunci, numai aceasta menționează numele și titlul Legiuitorului. Porunca declară că El este Creatorul cerului și al pământului și, în virtutea acestui fapt, are dreptul la respect și închinare mai presus de toți ceilalți dumnezei. În afară de această poruncă, în Decalog nu se mai află niciuna care să arate prin a cui autoritate a fost dată Legea. Când Sabatul a fost schimbat de puterea papală, acest sigiliu a fost scos din Lege. Ucenicii lui Iisus sunt chemați să-l reinstaureze prin înălțarea adevăratului Sabat la poziția lui legitimă, ca monument comemorativ al Creatorului și ca semn al autorității Sale.
„La Lege și la mărturie!” Când doctrine și teorii contradictorii abundă, Legea lui Dumnezeu este singura regulă infailibilă prin care trebuie testate toate opiniile, doctrinele și teoriile. Profetul zice: „Căci dacă nu vor vorbi așa, nu vor mai răsări zorile pentru poporul acesta” (Isaia 8:20).
Pe lângă aceasta, este dată porunca: „Strigă în gura mare, nu te opri! Înalță-ți glasul ca o trâmbiță și vestește poporului Meu nelegiuirile lui, casei lui Iacov, păcatele ei!” Nu lumea păcătoasă, ci aceia pe care Domnul îi numește „poporul Meu” trebuie să fie mustrați pentru nelegiuirile lor. El declară: „În toate zilele Mă întreabă și vor să afle căile Mele, ca un neam care ar fi înfăptuit neprihănirea și n-ar fi părăsit Legea Dumnezeului său” (Isaia 58:1,2). Aici este menționată o categorie de oameni care se consideră drepți și care, în aparență, manifestă un mare interes pentru slujirea lui Dumnezeu. Dar mustrarea solemnă și categorică a Cercetătorului inimilor dovedește că ei calcă în picioare poruncile divine.
Profetul se referă în modul următor la porunca respinsă: „Ai tăi vor zidi iarăși pe dărâmăturile de mai înainte, vei ridica din nou temeliile străbune; vei fi numit Dregător de spărturi, Cel ce drege drumurile și face țara cu putință de locuit. Dacă îți vei opri piciorul în ziua Sabatului, ca să nu-ți faci gusturile tale în ziua Mea cea sfântă; dacă Sabatul va fi desfătarea ta, ca să sfințești pe Domnul slăvindu-L, și dacă-l vei cinsti neurmând căile tale, neîndeletnicindu-te cu treburile tale și nededându-te la flecării, atunci te vei putea desfăta în Domnul” (Isaia 58:12-14). Această profeție se aplică, de asemenea, zilelor noastre. Spărtura a fost făcută în Legea lui Dumnezeu când Sabatul a fost schimbat de puterea Romei. Dar a venit timpul ca această instituție divină să fie restabilită. Spărtura trebuie reparată, iar temelia străbună trebuie ridicată din nou.
Sfințit prin odihna și binecuvântarea Creatorului, Sabatul a fost respectat de Adam, în nevinovăția sa, în Edenul sfânt, și de același Adam căzut, dar pocăit, când a fost alungat din locuința lui fericită. A fost păzit de toți patriarhii, de la Abel până la Noe, la Avraam și la Iacov. Când israeliții erau sclavi în Egipt, în mijlocul idolatriei care predomina, mulți au ajuns să nu mai cunoască Legea lui Dumnezeu, dar când i-a eliberat, Domnul a proclamat Legea Sa înaintea lor într-un cadru de o măreție înfricoșătoare, pentru ca ei să-I cunoască voia, să se teamă și să asculte de El pentru totdeauna.
Legea lui Dumnezeu a fost continuu cunoscută, iar Sabatul poruncii a patra a fost respectat neîntrerupt din ziua aceea până în prezent. Cu toate că „omul fărădelegii” a reușit să calce în picioare ziua sfântă a lui Dumnezeu, chiar și în perioada supremației lui au existat suflete credincioase care, ascunse în locuri tainice, au onorat Sabatul. Din timpul Reformei au existat în fiecare generație oameni care l-au păzit. Deși deseori au fost batjocoriți și persecutați, au existat permanent oameni care au susținut perpetuitatea Legii lui Dumnezeu și obligația sfântă de a păzi Sabatul creației.
Aceste adevăruri, așa cum sunt ele prezentate în Apocalipsa 14 în legătură cu „Evanghelia veșnică”, vor caracteriza biserica lui Hristos în perioada premergătoare venirii Sale. Ca rezultat al întreitului mesaj îngeresc, se face declarația: „Aici este răbdarea sfinților, care păzesc poruncile lui Dumnezeu și credința lui Iisus” (Apocalipsa 14:12). Acesta este ultimul mesaj vestit înainte de venirea Domnului. Imediat după proclamarea lui, profetul Îl vede pe Fiul omului venind în slavă pentru a recolta secerișul pământului.
Cei care au acceptat lumina despre Sanctuar și despre Legea lui Dumnezeu s-au umplut de bucurie și uimire când au văzut frumusețea și armonia sistemului de adevăruri care se deschidea în fața minților lor. Ei au vrut ca lumina care li se părea atât de prețioasă să le fie împărtășită tuturor creștinilor, crezând că aceștia o vor primi cu bucurie. Dar adevărurile care aveau să-i pună în dezacord cu lumea n-au fost primite de mulți care pretindeau că sunt urmași ai lui Hristos. Ascultarea de porunca a patra cerea un sacrificiu în fața căruia majoritatea creștinilor au făcut pasul înapoi.