Ea i-a răspuns: „Nu, frate, nu mă necinsti, căci nu se face așa în Israel; nu face mișelia aceasta.”
2 Samuel 13:12
Există lucruri în Scriptură care ne-ar fi plăcut să nu fie scrise acolo și să nu se fi întâmplat niciodată. Abuzul lui Amnon asupra surorii sale Tamar face parte din această categorie.Ionadab, fiul lui Șimea și Amnon, fiul lui David, pregătesc minuțios o ambuscadă pentru Tamar. Cei doi bărbați s-au purtat într-un mod abject, iar fapta lor este o mare urâciune, un lucru scandalos, o ticăloșie.
Motivul pentru care acest episod apare în Scriptură este pentru a stârni o reacție puternică de respingere față de păcat în general și față de acest păcat în special. Violul pe cât este de odios, pe atât este de frecvent. Statisticile actuale sunt îngrijorătoare și ele continuă să fie în creștere. Vremea dinainte de potop și vremea sfârșitului poartă acest semn al rușinii acestei pasiuni respingătoare cu toate consecințele sale.
Un lucru foarte interesant este că, deși această faptă este condamnată fără drept de apel de societate, de legislație și de morala creștină, totuși există atât de multe cazuri, iar atunci când acestea se produc, agresorul pare să acționeze fără niciun fel de scrupul și într-un soi de transă. Este ca și când un demon se manifestă cu toată răutatea sa întunecoasă lăsând în urmă dezastru și suferință. Dacă după aceea agresorul se mai și laudă cu isprava sa abjectă, avem deja o imagine a infernului de lângă noi.
Ce se întâmplă în mintea unei asemenea brute? Ce resorturi tenebroase se destind într-o detentă de plăcere abjectă? Creierul este principalul factor de responsabilitate într-un asemenea caz. Mintea și inima rumegă îndelung scene indecente până când percepția începe să o ia razna. Judecata morală este abolită, iar scenariile murdare și abjecte incendiază imaginația până la paroxism. Nu lipsește decât contextul pentru ca nenorocirea să se întâmple.
Doamne, păzește-mi inima de patimile abjecte pe care viclenia celui rău le-ar putea aduce în atenția mea. Amin!