Tu ceri ca adevărul să fie în adâncul inimii: fă dar să pătrundă înțelepciunea în adâncul meu!
Psalmii 51:6
Termenul „abisal” face parte din vocabularul de specialitate al științelor umaniste și se referă la fenomene care au loc dincolo de marginea conștientului. Subconștientul constituie o sumă de date stocate în creierul nostru, dar care se află momentan în afara cercului nostru de control și atenție. Și totuși noi avem o serie de probleme foarte serioase cu lucrurile despre noi de care nu suntem conștienți. Ele se află în zona abisală a sufletului nostru și de acolo pot determina gesturi, cuvinte sau fapte pentru care apoi regretăm profund și ne întrebăm: „Doamne, cum a fost posibil să mi se întâmple sau să fac ori să spun așa ceva?”
În Psalmul 51, care este psalmul pocăinței, David își dă seama că păcatul său a fost săvârșit într-un moment de rătăcire a minții, fapt pentru care el Îi cere lui Dumnezeu în rugăciune ca „adâncul inimii” sale să fie umplut cu adevăr și înțelepciune divină. Cunoașterea spirituală nu se poate mulțumi doar cu noțiuni de suprafață. Numai atunci când adevărul se decantează profund în zonele adânci ale trăirilor noastre putem avea o oarecare consistență a vieții și faptelor noastre.
În adâncul sufletului nostru se dau marile bătălii pentru viața veșnică. Sigur că Dumnezeu este îndurător cu neștiința noastră, dar când această neștiință ar putea fi populată cu lucruri de valoare spirituală pe care le-am adunat cândva și apoi le-am uitat, situația noastră morală ar putea fi îmbunătățită în mod considerabil. Zona abisală a minții și inimii noastre are nevoie de prezența sfințitoare a adevărului adunat prin studiu, meditație și contemplare. David constată că aceasta este o cerință din partea lui Dumnezeu.
Doamne, eu nu-mi cunosc abisul sufletului, dar vreau să Te fac responsabil peste tot ceea ce am uitat și nu mai știu despre mine. Fă ordine în zona abisală a vieții mele și fii lăudat! Amin.