Căci, chiar dacă smochinul nu va înflori, vița nu va da niciun rod, rodul măslinului va lipsi și câmpiile nu vor da hrană, oile vor pieri din staule și nu vor mai fi boi în grajduri, eu tot mă voi bucura în Domnul, mă voi bucura în Dumnezeul mântuirii mele.
Habacuc 3:17,18.
Habacuc era descurajat și nu ezita să-și prezinte plângerea înaintea lui Dumnezeu. „Până când voi striga către Tine, Doamne, fără s-asculți? Până când mă voi tângui Ție, fără să dai ajutor? Pentru ce mă lași să văd nelegiuirea și Te uiți la nedreptate? Asuprirea și silnicia se fac sub ochii mei, se nasc certuri și se stârnește gâlceavă. De aceea legea este fără putere și dreptatea nu se vede, căci cel rău biruie pe cel neprihănit, de aceea se fac judecăți nedrepte” (Habacuc 1:2-4). În mod clar, lamentația profetului Îi este adresată lui Dumnezeu, pe care Îl consideră atât de curat și neprihănit încât nu poate să vadă tulburarea și nici nu intervine să o oprească (v. 13).
Fără îndoială, Dumnezeu răspunde plângerii lui Habacuc și îl reasigură că nu este indiferent la nedreptatea celor răi sau la suferința fiilor Săi. Printr-o serie de întrebări, Dumnezeu încearcă să-l facă să se gândească și să-și îndrepte ochii dincolo de preocupările curente, spre judecata viitoare. Printre argumentele Sale, El subliniază că „cel neprihănit va trăi prin credința sa” (Habacuc 2:4).
Este interesant de notat faptul că, după răspunsul divin, profetul demonstrează o adevărată schimbare. Nu mai are ochi pentru violență pentru că și i-a îndreptat spre mâinile lui Dumnezeu, unde vede „puterea Lui care este ascunsă” (Habacuc 3:4). Habacuc înțelege în sens profetic faptul că cicatricile din palmele lui Hristos constituie dovada marii Sale iubiri – testul suprem al solicitudinii Sale pentru rasa umană, garanția salvării ei. Dobândind această nouă perspectivă, profetul reușește să exprime unul dintre cele mai optimiste pasaje din Biblie: „Căci, chiar dacă smochinul nu va înflori, vița nu va da niciun rod, rodul măslinului va lipsi și câmpiile nu vor da hrană, oile vor pieri din staule și nu vor mai fi boi în grajduri” – cu alte cuvinte, chiar dacă toate lucrurile vor merge absolut rău pentru mine –, „eu tot mă voi bucura în Domnul, mă voi bucura în Dumnezeul mântuirii mele” (Habacuc 3:17,18).
Dumnezeul mântuirii mele este cu totul preocupat de lucrurile care mi se întâmplă. El vrea să schimb orientarea gândurilor mele și îmi dă putere să reușesc acest lucru prin credință. De aceea pot să mă bucur de mântuirea Sa, chiar dacă lucrurile nu se îndreaptă în direcția dorită de mine.