Pret intreg
35,00 Lei
Pret intreg
25,00 Lei
- Home
- Produse
60Lei42 Lei
- Citește
- Descarcă
- Inspiraționale
- Detalii
- Scris de: Florin Orodan
- Categorie: Devoțional exploratori
Domnul a zis lui Moise: „Faraon n-are s-asculte de voi, pentru ca să se înmulţească minunile Mele în ţara Egiptului.”
Exod 11:9
Avraam este numit, pe bună dreptate, părintele celor cu adevărat credincioși. Deși el nu a fost un om perfect, cum nici noi nu suntem perfecți, avem de învățat lecții prețioase de la acest om care a fost numit „prietenul lui Dumnezeu.”
Te-ai gândit vreodată la faptul că Avraam a fost și un mare explorator? Iar aceasta nu l-a definit doar o scurtă perioadă de timp, cum ar fi de la vârsta de 11 la 14 ani, ci toată viața! Cu toate că era un om foarte bogat, el nu a locuit într-o vilă luxoasă, deși putea să-și permită lucrul acesta. Ba mai mult, a părăsit un oraș foarte mare și civilizat, vestitul Ur din Haldeea, pentru a-și petrece tot restul vieții într-un cort, mutându-se adeseori de ici-colo. Sunt convins că Avraam cunoștea cum se organizează o tabără numeroasă și ce înseamnă camparea. Oare de câte ori a trebuit să-și instaleze și să-și strângă corturile? Și nu-l auzim plângându-se pentru aceasta. Oare cum rămânea locul unde tabăra și corturile lui fuseseră campate, atunci când pornea în altă parte? Ce lăsa în urmă? Gunoaie și ambalaje, așa cum se întâmplă câteodată cu noi, deși am promis că vom respecta natura? Cu siguranță că nu! Știi ce lăsa Avraam în urmă? O mărturie! Altare! Iar altarele sunt simbolul rugăciunii și al închinării față de Dumnezeul nevăzut.
Avraam a fost un om căruia îi plăceau provocările: să învețe lucruri noi, să cunoască oameni noi, să exploreze locuri noi, dar mai ales să aibă experiențe noi cu Dumnezeu. Prin tot ceea ce a fost și a făcut, Avraam a lăsat o amprentă adâncă asupra societății din vremea lui și nu numai. Nu trebuia să spună că este un copil al lui Dumnezeu, un credincios, deoarece lucrul acesta era evident pentru toți. Pe oriunde mergea, Avraam câștiga... suflete!
Te-ai întrebat vreodată cum te percep cei din jur? Ești conștient de faptul că și tu lași o mărturie în urma ta? Fii o mărturie bună!
- Detalii
- Scris de: Ene Mihaela
- Categorie: Devoțional exploratori
Ce voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi la fel.
Luca 6:31
Isus a venit în lume și a iubit fiecare om, indiferent de comportam, de statut sau modul în care s-a uitat la Marele Salvator. Oare suntem și noi capabili de această imensă iubire și acceptare? Suntem capabili să îi privim cu dragoste pe cei care ne fac rău, râd de noi, ne umilesc?
Jimmy era un băiat de patrusprezece ani, aflat în primul său an de liceu. Venind dintr-o familia creștină, comporamentele colegilor său nu îi erau pe plac, ceea ce îl evidenția. Marcu, lipsit de prezența părinților săi în viață, dorea să încerce fiecare senzație tare și să manifeste orice fel de comportament dorea în fața oricărei persoane, indiferent de statut. Chiar dacă Marcu făcea parte dintr-un grup de băieți, compania lor nu îl ajuta. În scurt timp Jimmy a ajuns să fie ținta batjocurii lui Marcu, în anii liceului, comportându-se oribil cu bietul băiat. Dar de fiecare dată, Jimmy se uita la el și accepta vorbele urâte sau comentariile joșnice, pentru ca în final să îi spună că el îl apreciază și că nu se supără nici de data aceasta pentru comportamentul lui Marcu. Așa au trecut patru ani de liceu, în care Marcu urmărea să îl intimideze și să îl rănească pe Jimmy. Au trecut patru ani în care Jimmy îl făcea un compliment lui Marcu de fiecare dacă când acesta îl jignea. La finalul liceului, Jimmy l-a invitat pe Marcu la el acasă, iar intr-un mod surprinzător, acesta chiar a venit. Nici nu a intrat bine pe ușa camerei că Marcu a izbucnit în lacrimi cerându-și iertare pentru toți anii în care s-a comportat urât. Printe lacrimi i-a spus lui Jimmy: „Îți multumesc pentru că m-ai iubit și m-ai acceptat, chiar dacă nu o meritam!”
Uneori, și nouă ni se întâmplă să fim tința comentariilor răutăcioase ale colegilor, dar niciodată nu trebuie să uităm lecția supremă de dragoste pe care ne-a dat-o Domnul Isus. El ne îndeamnă să iubim, să acceptăm, să ne rugăm pentru ei, exact așa cum și El a făcut. Iubește-ți aproapele, indiferent de comportamentul său, căci nu cunoști adevărata sa inimă. Oferă-i dragoste, pentru că nu ai idee despre cât de însetat este.
- Detalii
- Scris de: Iuliana Pogăcean
- Categorie: Devoțional exploratori
Şi Ionatan a zis lui David: ,,Vino să ieşim pe câmp.” Şi au ieşit amândoi pe câmp.
1 Samuel 20:11
Ionatan era fiul împăratului Saul, David viitorul împărat. Adaptat zilelor noastre, fiul unui preşedinte de țară cu viitorul preşedinte al țării respective. Ce ziceți, nu găsea Ionatan o sală unde să nu fie văzuți că ei sunt împreună? Putea zice David: ,,Hei Boss, ce-mi trebuie mie,,câmp” , când eu trebuie să mă obişnuiesc cu viața la palat? Arată-mi ce mai e nou la curte, cine vine, cine pleacă, ce noutăți ai prins, cu ce noutăți a venit designerul vostru vestimentar, noutăți în materie de...atâtea şi atâtea; nou în strategia de luptă, de conducere, în comunicare, în diplomație. Dar amândoi tineri au ales un loc liniştit şi ferit de ochi curioşi.
Cartea naturii, care-şi desfăşoară învățăturile sale vii, oferă un izvor nesecat de învățătură şi bucurie. Pe fiecare frunză a pădurii, pe fiecare stâncă a muntelui, în fiecare stea lucitoare, pe pământ, în apă şi cer e scris numele lui Dumnezeu.
Vulturul de pe Alpi este aruncat câteodată de furtună în îngustele defileuri ale munților. Nori furtunoşi învăluie această puternică pasăre şi întunecimea lor o desparte de înălțimile luminoase unde şi-a clădit cuibul. Ostenelile sale de a scăpa par zadarnice. Se avântă încoace şi încolo, bate văzduhul cu aripile sale puternice şi trezeşte ecoul munților cu strigătul lui. În cele din urmă, într-un strigăt de triumf, se aruncă înainte şi, străbătând norii ajunge iar în lumina caldă a soarelui lăsând departe în urma sa întunecimea şi furtuna. Tot astfel putem fi înconjurați şi noi de greutăți, descurajări şi confuzie. Ceața şi negura acoperă lumea, dar deasupra norilor străluceşte lumina lui Dumnezeu. Cartea naturii este totdeauna deschisă, iar Creatorul ei e dispus oricând să ne dea soluția potrivită pentru noi.
- Detalii
- Scris de: Larisa Stamatie
- Categorie: Devoțional exploratori
Căci cine disprețuiește ziua începuturilor slabe?
Zaharia 4:10
Noi, oamenii, suntem foarte tentați să ne evaluăm unii pe alții sau pe noi înșine prin comparare.
Ceea ce are prietenul meu, poate deveni exact ceea ce îmi lipsește pentru a mă simți valoros; ceea ce știu eu să fac este suficient pentru a privi de sus spre oricine nu are abilitățile mele; și tot așa la nesfîrșit, strivim pe unii de la înălțimea performanței noastre sau ne simțim dezarmați în fața perfecțiunii altora.
Am citit o poveste simplă, dar reprezentativă pentru situația aceasta a evoluțiilor noastre diferite. Un grădinar a plantat două semințe, una de ferigă, alta de bambus. A avut grijă de ele, le-a dat apă.
În același an feriga a crescut repede și a acoperit pamântul cu frunzele ei. Dar din sămânța de bambus... nu a ieșit nimic...
Anul viitor, feriga a crescut și mai mare, și mai stufoasă, dar din sămânța de bambus... tot nimic!
Situația s-a repetat patru ani la rând, dar în al cincilea an, o mlădiță verde a străpuns timid pământul, evident, mult mai mică decât feriga bogată. Numai că în câteva luni bambusul s-a înălțat mereu, neoprindu-se din crescut, depășind 30 de metri.
Dacă am fi evaluat dezvoltarea din sămânța de bambus în primul an, am fi crezut că este un mare eșec, iar anii umători nu ar fi putut decât confirma eșecul, cu atât mai mult cu cât aveam în față verdeața din ce în ce mai robustă a ferigii.
Unele începuturi par mai slabe dacă este să le măsurăm cu altele sau chiar cu asteptarile uriașe ale noastre sau ale altora. Dar un început slab nu înseamnă că rezultatul nu poate să fie unul absolut colosal. Evident, cu condiția de a nu renunța, de a nu (ne) descuraja, de a continua în propriul ritm și după propriile capacități.
Cine disprețuiește ziua începuturilor slabe?! Pot fi câțiva, dar sper să nu fiu eu, sper să nu fii tu, și, cu siguranță, nu este Dumnezeu! El crede în noi, ne oferă suportul Său absolut pentru a așeza cărămidă cu cărămidă până la desăvârșita asemănare cu Chipul Său!
- Detalii
- Scris de: Daniluc Daniel
- Categorie: Devoțional exploratori
Drept răspuns, El a zis: „Nu.este bine să iei pâinea copiilor și s-o arunci la căței!”
Matei 15:26
Înainte de a pleca la școală vreau să te întreb scurt dacă ți-ai făcut sandvișul pentru ziua de azi? Ai de făcut o treabă în plus azi nu prea mare dar zic eu foarte importantă. Îmi aduc aminte că pentru mine pachetul cu ce voi mânca la școală era o povară până când în casa noastră a apărut un sandwich-maker. Și pentru ca sandviciul să fie cât mai bun pregăteam pachetul dimineața dar în același timp mirosul crocant era resimțit de colegii mei așa că am început să primesc „comenzi” pentru unul sau altul. La început ofeream celor care știam că nu aveau mâncare cu ei, dar mai apoi m-a furat o idee nu prea creștinească, așa că ofeream un sandvici contra cost, 1 leu.
Isus exemplul nostru ceresc ne provoacă și în această dimineață geroasă să ne gândim la grija față de cel nevoiaș care poate în această dimineață va vedea sandviciul din mâna noastră, și se va simți neputincios, ca un cățel.
Provocarea din textul de astăzi ne cheamă la o decizie de altruism sau mai bine zis în discuția noastră de credință, pe care Isus a dorit să o descopere prin femeia canaanită.
La data aceea cei care nu făceau parte din poporul iudeu erau considerați de aceștia ca niște căței fără prea multă însemnătate. Și astăzi poți să vezi la tot pasul așa ziși „căței” adică colegi de școală sau chiar copii de la biserică care nu reprezintă pentru tine mare lucru. Dar să nu uităm că și ei sunt copii pe care Isus îi iubește la fel ca pe tine și ca pe mine. Așa că astăzi, roagă-te ca să nu te ispitească gândul să privești pe cel de lângă tine indiferent ci dimpotrivă s-ar putea ca să întâlnești pe stradă sau la școală un copil care nu are un sandvici ca și tine, așa ca fă unul în plus și nu uita să-l dăruiești chiar și unui așa zis: „cățel”!