Pret intreg
35,00 Lei
Pret intreg
25,00 Lei
- Home
- Produse
60Lei42 Lei
- Citește
- Descarcă
- Inspiraționale
- Detalii
- Scris de: Iuliana Pogăcean
- Categorie: Devoțional exploratori
Cine are urechi de auzit, să audă.
Matei 11:15
Cineva istoriseşte că s-a întors la Dumnezeu printr-o muscă. ,,Îmi plăcea tare mult muzica, dar nu şi Cuvântul lui Dumnezeu. Mă duceam la o adunare unde se vestea Evanghelia. Ascultam cântecele, dar îmi astupam urechile când se citea din Biblie. Odată, în timp ce stăteam cu urechile astupate, o muscă mi s-a aşezat pe nas şi mă gâdila de nu mai puteam suferi. Am luat mâinile de la urechi şi am alungat musca. Tocmai atunci s-au rostit cuvintele: ,,Cine are urechi de auzit, să audă!” Aceste cuvinte mi-au străpuns inima, m-au făcut să-mi plec urechea la Cuvântul Domnului şi să-i acord atenția cuvenită povesteşte ,,pățitul”, fără să dea alte detalii despre el.
Despre Domnul Isus scrie că ,,ştia să învioreze cu vorba pe cel doborât de întristare. El folosea ilustrații prin care le capta atenția. Prin imaginație ajungea la inimă. Ilustrațiile Lui erau luate din lucrurile vieții zilnice şi cu toate că erau simple aveau în ele un înțeles minunat şi adânc. Oamenii cu educația cea mai înaltă erau încântați de cuvintele Lui, iar cei needucați aveau totdeauna de câştigat. Toți cei care Îl auzeau pe Mântuitorul erau uimiți de învățătura Lui. Limbajul folosit de El era curat şi limpede ca apa unui pârâu. Glasul Lui era ca o melodie...”
E bine că auzim, dar e bine ce auzim? Dacă învățăturile Domnului Isus sunt atât de atractive, de ce căutăm uneori alte surse de ajutor? Să facem un mic exercițiu ,,de linşte” pentru a auzi concertul minunilor create de Dumnezeu: oameni, animale, păsări, ape, vânt, foşnetul frunzelor, zumzăitul insectelor şi câte mai sunt. Cel mai eficient mod de a găsi rezolvare la dificultățile noastre rămâne să ascultăm glasul Domnului Isus. Nu e departe de noi, e în Cartea Cărților, Biblia.
- Detalii
- Scris de: Adriel Alexandru
- Categorie: Devoțional exploratori
Și credința este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredințare despre lucrurile care nu se văd.
Evrei 11:1
Poate ai văzut măcar o dată un „gard electric”. Sau poate ai auzit despre așa ceva! În caz că nu, hai să descoperim câteva lucruri interesante despre el. Gardul electric este un sistem folosit de oameni pentru a îngrădi o anumită zonă: pentru a ține departe animalele sălbatice sau pentru a menține animăluțele domestice în interior, fiind ca o barieră protectoare.
Acesta are nevoie de o sursă de curent (de la rețea sau acumulatori conectați la panouri solare), aparatul care transformă curentul de la sursă în impulsuri sau șocuri electrice, care sunt trimise pe firele ce înconjoară toată zona. Deși totul pare destul de simplu, adevăratele probleme pot apărea din primii metri de fir electric. Orice contact cu pământul, chiar printr-un fir de iarbă, lemn umed sau prin orice alt material bun conducător de electricitate, poate duce pâna la pierderea completă a eficacității sistemului de protecție. Singura garanție pentru ca acesta să funcționeze este o verificare atentă, ca intensitatea șocului electric să nu se piardă din cauza acestor „mici hoți”!
Sună interesant, nu?
Ei bine, toate acestea m-au făcut să meditez la relația dintre noi și Dumnezeu. El este sursa care ne oferă energia vieții, credință și iubire, elemente vitale pentru o viață împlinită. Asemenea aparatului care se „hrănește” de la sursă, noi primim toate acestea de la El și le așezăm pe firul vieții. Dar aici e momentul în care pot apărea problemele! Dacă faci contact cu anumite „păcățele”, spunând o minciunică, o jignire, dacă te legi de ce este pământesc, poți pierde șansa unei vieți împlinite și onoarea de a fi ambasador al Cerului.
De gândit pentru azi:
Suntem gata să fim mai atenți cum trăim, ce spunem și ce facem? Să verificăm zilnic conexiunea cu El, firul vieții noastre și să nu lăsăm nimic să ne „fure” puterea și dragostea primită de la Creatorul nostru.
- Detalii
- Scris de: Iuliana Pogăcean
- Categorie: Devoțional exploratori
Ascultă fiule învățătura tatălui tău, şi nu lepăda îndrumările mamei tale! Căci ele sunt o cunună plăcută pe capul tău şi un lanț de aur la gâtul tău.
Proverbe 1:8-9
„Una din primele lecții pe care trebuie să le învețe un copil, este aceea a ascultării. Prin eforturi amabile şi stăruitoare, acest obicei trebuie înrădăcinat. Ținta disciplinei este formarea copilului pentru a se călăuzi pe sine. Când Dumnezeu spune: „Să nu faci”, El ne avertizează cu iubire despre urmările neascultării, spre a ne scuti de vreun rău sau vreo vătămare. Deseori ținem la unele lucruri, căi, plăceri care nu par a fii rele, dar prin ele nu se atimge binele cel mai înalt.” (Educație)
Experiența de viață a părinților noştri îi ajută să ne dea îndemnul cel mai bun. Disciplina nu e plăcută, mai ales atunci când e contra părerilor noastre. Pe moment nu vedem beneficiile, dar acei copii care în familie se obişnuiesc cu ascultarea şi cu autocontrolul, vor avea mai puține dificultăți în viața de elev şi vor evita multe din ispitele cu care sunt asaltați.
Locuiesc la țară şi într-o zi senină de vară călcam o căpiță de fân. Tatăl meu e un om puternic şi îmi da mult fân odată să îl calc. Ne ajuta o mătuşă ce avea cu ea un băiețel de vreo 5 anişori. Îşi dorea să vină şi el cu mine pe căpiță să se înalțe tot mai sus. A mers fugind să-i spună mamei lui că urcă la mine pe căpiță, dar mama lui nu l-a lăsat. A venit cu fața posomorâtă şi ne-a spus: ,,Nu mă lasă mami!” Mi-a plăcut de el. Nu a plâns, nu s-a enervat, nu i-a căzut bine decizia mamei lui deşi nu a înțeles-o, dar a acceptat, a respectat ce a zis ,,mami”.
Ca urmare a ascultării voastre de părinții voştri şi împreună cu ei de Părintele Ceresc ,eu vă doresc să ajungeți prinți şi prințese „cu o cunună plăcută pe cap” în căminul ceresc.
- Detalii
- Scris de: Kristof Maria
- Categorie: Devoțional exploratori
… dacă Sabatul va fi o desfătare pentru tine şi ziua sfântă a Domnului – o zi onorată,... atunci te vei bucura în Domnul și te voi face să străbaţi călare înălţimile ţării…
Isaia 58:13,14
Eram în clasa a șaptea. Familia noastră era o familie creștină practicantă. Mama mea era deja membră în Biserica Adventistă. Am avut parte de influența ei pozitivă, dar la școlă, profesorii ne învățau, că religia nu este în concordanță cu știința. Aveam tot mai multe întrebări, pe care poate și voi le aveți… Mă aflam în impas. Există oare Dumnezeu? De ce sărbătorește mama Sâmbăta în loc de duminică? Au profesorii dreptate? La un moment de confuzie totală, mi-am ridicat fața către cer și am spus: ,,Doamne, dacă exiști, te rog, ajută-mă să te cunosc!” Intr-o zi a venit un om în vizită la noi și m-a întrebat dacă am citit cartea „Tragedia veacurilor” de Ellen White și fiindcă răspunsul meu era negativ, mi-a făcut rost și am început să o citesc. Era începutul unei noi aventuri… Era uimitor să observ cum Biblia, știința, istoria formează o unitate armonioasă și logică. Am înțeles rolul Sabatului în relația noastră cu Dumnezeu, când el dorește să petrecă timp personal cu noi, să ne încurajeze, să ne mângâie, să ne amintească, cum este El, Creatorul și Mântuitorul nostru. Nu m-am dus la școală din clipa aceea nici un Sabat. Erau anii 1980… Au început greutățile, dar fiecare încercare s-a transformat într-o minune. La sfârșitul clasei a opta m-am botezat. Fiecare zi de sâmbătă era o nouă provocare, un nou motiv de rugăciune și un motiv de bucurie. Minunile legate de examenul de bacalaureat, de licență, stau în trecutul meu ca niște stâlpi de amintire, pe care Dumnezeu le-a ridicat să nu uit calea pe care m-a condus. Astăzi sunt profesor psiholog, am o familie minunată și sunt fericită să împărtășesc bucuria găsită cu ajutorul lui Dumnezeu încă în copilărie. Dacă nu ați citit încă această carte, vă recomand.
Accesați: https://m.egwwritings.org/ro/book/2711/info Vă doresc să aveți parte de aventuri minunate și voi avându-l ca ghid pe Isus.
- Detalii
- Scris de: Modoran Violeta
- Categorie: Devoțional exploratori
Ce seamănă omul, aceea va și secera. ... la vremea potrivită vom secera, dacă nu vom cădea de oboseală.
Galateni 6:8,9
Dintre toate plantele cunoscute pe pământ, bambușii sunt plantele arborescente care cresc cel mai repede. Majoritatea speciilor (sunt peste 1.000) înfloresc foarte rar, unele chiar la intervale de 60-100 de ani. Însă odată ce un bambus a înflorit, planta va intra în declin și va muri.
Între speciile de bambus, cel chinezesc are o particularitate interesantă. Dacă am vrea să cultivăm această specie, vom proceda în felul următor: plantăm sămânța în pământ fertil și o udăm regulat. În primul an nu se întâmplă nimic. Același lucru se întâmplă, sau, mai bine zis, nu se întâmplă în anul următor. Nimic nu răsare. În al treilea an continuăm să udăm locul. Mai trece un an. Tot nimic… Dar nu disperăm! Mergem regulat la locul însămânțării și mai turnăm câte o găleată de apă. Au trecut cinci ani… Orice om normal la cap s-ar resemna și ar abandona ideea de a obține un bambus. Nu însă și noi, care cunoaștem secretul acestei plante. După 5 ani (dar poate dura până la 10 ani!!), miracolul se întâmplă. Într-o zi, din senin, apare o mlădiță iar bambusul chinezesc ne răsplătește cu o neașteptată generozitate, efortul și determinarea: în doar trei luni, el va depăși 10 metri în înălțime!
În timpul celor 5-10 ani, la suprafață nu se întâmplă nimic. Toată creșterea are loc în subteran – un rizom cu o structura complexă, care se întinde vertical și orizontal în pământ, prinde formă. Abia după aceea bambusul chinezesc străpunge solul în sus, crescând chiar și cu un metru pe zi, pâna ce atinge înălțimea de 25 de metri. În anii următori, tulpina nu se mai îngroașă, ci doar se întărește iar după aproximativ 100 de ani înflorește pentru prima dată în viață și apoi moare.
Învățăm de la bambus următoarele lecții:
– Pentru a culege roade, trebuie să semeni o sămânță.
– Pentru a culege un anumit fel de roade, trebuie să semeni un anumit fel de sămânță.
– Pentru lucrurile cu adevărat valoroase trebuie să înveți valoarea răbdării.
– Pentru a obține succes extraordinar este nevoie de consecvență extraordinară.
– Pentru a te ridica foarte sus, este nevoie să ai rădăcini foarte adânci.