Arnold Valentin Wallenkampf este un pastor, profesor și teolog suedez emigrat în Statele Unite ale Americii, care scrie profund, însă ușor de înțeles pe subiecte legate de mântuire, așa cum le înțeleg adventiștii de ziua a șaptea.
În limba română, cartea prezentării de astăzi, Aparenta întârziere, este însoțită de alte două titluri: Ce trebuie să știe fiecare adventist despre 1888 și Ce trebuie să știe fiecare creștin despre îndreptățire. Lecturarea acestor trei cărți clarifică teme de religie practică populare între adventiști și contribuie la maturizarea experienței creștine pentru orice credincios.
În cartea Aparenta întârziere, Wallenkampf răspunde biblic la întrebarea: Pot oamenii să întârzie revenirea lui Hristos? Ca să poată oferi clarificările necesare, trece în revistă intervențiile lui Dumnezeu în istorie, arată faptul că Dumnezeu cunoaște încă de la început viitorul (Isaia 46:10) și prin urmare nimic nu-L poate surprinde pe Dumnezeu, pentru că El deja anticipează și vede desfășurarea istoriei omenirii. El este un Dumnezeu absolut și nu are nevoie de ajutorul omului, sau al oamenilor organizați într-o biserică, pentru a-Și împlini planurile. Dacă oamenii nu ar împlini voia Sa ori chiar I s-ar împotrivi, dacă ei nu ar trăi sau nu ar predica Evanghelia, Isus ne spune că „pietrele vor striga”, deci planul lui Dumnezeu se împlinește cu sau fără noi.
Dumnezeu ne cheamă să lucrăm împreună cu El, dar nu pentru că nu are alte mijloace de a evangheliza lumea, ci ne oferă acest privilegiu unic de a fi colaboratori cu El în aceeași misiune, astfel având noi posibilitatea să ne șlefuim caracterele după modelul divin, făcând ceea ce vrea Domnul nostru să facem.
Biblia este plină de exemple binefăcătoare ale acestei experiențe: robului rău, neascultător, care nu face voia stăpânului, i se pare că domnul casei întârzie să vină, că acesta are alte priorități, că parcă nu se gândește la ce este acasă, ci e mai preocupat de planurile din locurile îndepărtate. Dacă așa îl percepe pe stăpân, așa și trăiește – crede, sau speră, că stăpânul întârzie să vină, își ia libertatea să nu mai asculte și își chinuie colegii de slujbă. În schimb, robul bun, credincios nu știe când vine stăpânul, dar nu-l acuză că ar întârzia, ci cu credincioșie, dragoste și pasiune își face datoria. Drept urmare, pentru el timpul trece cu folos, fără să simtă agonia întârzierii și abandonului, iar iubirea față de Dumnezeu se reflectă în slujirea semenilor. Acest rob bun se bucură că mai are încă o zi la dispoziție în care, împreună cu Mântuitorul Isus, să-i cheme pe oameni la pocăință.
Astfel întârzierea sau grăbirea venirii lui Isus rămâne o dimensiune subiectivă în inima credinciosului și nicidecum o dimensiune obiectivă. Ideea centrală a cărții, cu care rezonez, este surprinsă în paragraful următor: „Totuși, deși putem grăbi, în plan subiectiv, trecerea timpului prin a ne lăsa absorbiți de lucrarea noastră, încheierea secerișului lui Dumnezeu nu depinde de noi. Atât coacerea lanurilor de grâu propriu-zise, cât și secerișul spiritual al pământului depind în definitiv de Dumnezeu, și nu de oameni. Căpetenia Mântuirii noastre va fi Desăvârșitorul lucrării, ne-a asigurat Ellen White.”
Citește și tu cartea Aparenta întârziere și bucură-te de fiecare zi de har pe care Isus ne-o oferă, lucrând împreună cu El pentru dezvoltarea împărăției Sale, care trebuie să crească în fiecare dintre noi, așa cum dorește Isus (Luca 17:21).