Cu mai bine de 400 de ani în urmă, oameni fără număr și-au riscat viața pentru a le da conaționalilor lor Biblia în limba engleză, culminând cu Versiunea King James, în 1611. Dar oare a meritat sacrificiul lor? Și chiar mai contează pentru noi, astăzi?
Săpând adânc în studiul istoriei, al limbajului, al arheologiei și al profeției, precum și în realitatea lumii de astăzi, cartea Mai putem crede în Biblie? te va conduce într-o călătorie prin cele mai puternice dovezi disponibile, răspunzând la aceste întrebări de importanță vitală.
Este foarte important să înțelegem încă de la început că aceasta nu este o carte de povești. Deși apar din când în când unele povești din viața reală, este în principal o carte care se bazează pe fapte, raționamente, argumente, exemple și concluzii. Conține istorie, geografie, biografie și arheologie, cu referiri ocazionale la limbi vechi și la părerile unor specialiști remarcabili în diferite domenii.
Întrebarea „Mai putem crede în Biblie? este de o importanță crucială, în mod special pentru că mulți oameni din zilele noastre simt că nu mai putem crede în Biblie. Cei care cred în Biblie trebuie să aibă motive întemeiate să facă acest lucru, întrucât ei reprezintă o minoritate. Scopul acestei cărți este să arunce o privire asupra unora dintre aceste motive - să analizeze dovezile.
Bryan Ball, profesor universitar, cu un doctorat obținut la University of London, a contribuit, printre alte publicații, la realizarea Oxford Dictionary of National Biography și a Encyclopaedia of World Faiths (Enciclopedia credințelor lumii).
Întrebarea tânărului bogat: „Ce să fac ca să moștenesc viața veșnică?” este întrebarea pe care și-o pune fiecare om. Omul a fost creat pentru a trăi. Ceea ce dorește cel mai mult este să trăiască. Poate să fie cea mai nenorocită viață, însă, când vine ceasul morții, omul se agață cu disperare de viață.
Pentru a avea viață, este în stare să facă orice, să plătească oricât, să facă tot felul de sacrificii. „Ce să fac ca să moștenesc viața veșnică?” Este strigătul disperat al inimii omului. Iar răspunsul lui Hristos este simplu: „Și viața veșnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, și pe Isus Hristos, pe care L-ai trimis Tu” (Ioan 17:3).
Vezi? Secretul vieții veșnice nu constă doar în cunoașterea unui set de doctrine sau în afilierea la o biserică anume. Secretul este cunoașterea unei persoane: Isus Hristos. Creștinismul adevărat implică relația între două persoane: Tu și Hristos. Ceea ce contează cel mai mult în experiența ta spirituală nu este în CE crezi, ci în CINE crezi.
Pentru că… ISUS este totul, prietene!
Are viața noastră vreun scop sau vreun sens? Există Dumnezeu? Și, dacă da, de ce rămâne El indiferent față de atât de multă suferință? Nu ne oferă știința suficiente răspunsuri, fără să mai fie nevoie să-L luăm în calcul pe Dumnezeu?
Acest tip de întrebări ne frământă continuu gândurile în timp ce căutăm răspunsuri privitoare la originea, la sensul și la destinul nostru.
Cartea de față adoptă abordarea esențială pentru crearea perspectivei comprehensive pe care o merită subiectul. Pentru a-l ajuta pe cititorul neexperimentat să evalueze descoperirile și concluziile științifice, în carte sunt incluse și un număr de descrieri ale modului în care cercetătorii ajung la descoperirile lor, accentuând în special detaliile care au legătură cu dilema existenței lui Dumnezeu.
Concluzia acestei cărți este că știința oferă suficiente dovezi că Dumnezeu există. Speranța noastră este că, în cele din urmă, oamenii de știință Îl vor include din nou pe Dumnezeu în aria vizuală a științei, la fel cum au făcut-o pionierii științei moderne.
Ariel A. Roth este, de jumătate de secol, om de știință, profesor și promotor al creaționismului. Având titlul de doctor în zoologie din partea Universității din Michigan, a predat cursuri la Universitatea Andrews și Universitatea Loma Linda, iar între 1980 și 1994 a fost directorul Institutului de Cercetare Geoscience. A avut un rol activ în Statele Unite în controversa dintre știință și religie, activând și ca martor sau consultant pentru statele California, Oregon și Arkansas. A fost editor al revistei Origins pe parcursul a 22 de ani și a publicat peste 180 de articole în presa generală sau în cea de specialitate. Prima sa carte, Origini: Sunt știința și Scriptura ireconciabile? este în prezent publicată în 16 limbi, inclusiv în limba română.
Volumul de față este rezultatul muncii unor teologi adventiști care au explorat împreună înțelegerea biblică a naturii și misiunii bisericii. Ni s-a spus că „biserica lui Hristos, așa slabă și cu defecte cum pare, este singurul obiect de pe pământ asupra căruia El Își îndreaptă atenția și grija Sa supremă” (MPSE 15). Prin urmare, este de datoria fiecărui membru al ei să își formeze o concepție biblică solidă despre natura acestei biserici asupra căreia Hristos Își îndreaptă „atenția și grija Sa supremă”.
Această preocupare profundă a lui Hristos pentru biserica Sa a fost motivul care a stat la baza inițierii de către Institutul de Cercetări Biblice (BRI) al Conferinței Generale a unei serii de studii despre natura și funcția bisericii. Primul din setul de trei volume care au fost gândite să abordeze această problemă a fost publicat în 2009 în original și în 2014 în colecția de față, sub titlul Introducere la teologia rămășiței. O perspectivă ecleziologică adventistă. Acesta este al doilea volum al setului și tratează subiecte extrem de relevante, cum ar fi unitatea bisericii, mesajul ei și misiunea pe care o are de îndeplinit în lume. S-au analizat nu doar materialele biblice pe această temă, ci și evoluțiile teologice din perioada postapostolică, cu scopul de a plasa ecleziologia adventistă în cadrul istoriei creștine, în calitatea acestei biserici de rămășiță escatologică.
În urma lecturii acestui volum, orice pastor, profesor, lider și membru al bisericii care, asemenea lui Hristos, are o înaltă prețuire pentru biserică va avea de câștigat. Va înțelege mai bine mișcarea adventistă și sperăm că va fi inspirat să contribuie la unitatea bisericii, să îi aprofundeze mesajul și să se implice în misiunea ei.
„S-a spus că nu contează cine scrie legile unui popor, însă e foarte important cine îi scrie istoria. Dacă noi nu vom prezenta în mod corect Sesiunea Conferinței Generale din 1888 și cele întâmplate după ea, vom perpetua, ca biserică, păcatul comis atunci.”
Iată o serie de întrebări cruciale cărora autorul le dă un răspuns clar:
• Care a fost conținutul soliei de la 1888?
• Ce s-a întâmplat la Minneapolis?
• Care au fost consecințele?
• Care este responsabilitatea noastră actuală?
Arnold Valentin Wallenkampf şi-a dedicat viaţa unei misiuni clare – aceea de a fixa în mintea tuturor celor receptivi adevărul etern al mântuirii. Originar din Suedia, a studiat pentru început în Anglia, la Colegiul Newbold, apoi a continuat în Statele Unite ale Americii, la Universitatea Andrews şi Universitatea din California. A activat întâi ca pastor, apoi ca profesor de religie și istorie bisericească, iar mai târziu ca șef al Catedrei de teologie la Colegiul Pacific Union, Universitatea Loma Linda şi Colegiul Atlantic Union. Înainte de a se retrage din activitate, a fost director asociat la Institutul de Cercetări Biblice (BRI).
Activitatea editorială remarcabilă a lui Wallenkampf cuprinde articole apărute în diverse publicaţii adventiste (în limba română, în Curierul Adventist), studii biblice (trimestrul II/2006, cu titlul „Duhul Sfânt”), precum și numeroase cărţi cu tematică religioasă, care variază atât prin subiectul abordat, cât şi prin modul de înţelegere şi de expunere. Dintre acestea, în limba română s-a considerat bine-venită publicarea într-o serie de autor a trei volume de interes pentru adventismul contemporan: Aparenta întârziere (ce rol jucăm în influențarea revenirii lui Isus); Ce trebuie să știe fiecare adventist despre 1888 (o trecere în revistă a evenimentelor și dezbaterilor care au făcut ca Sesiunea Conferinței Generale de la Minneapolis să fie atât de importantă pentru istoria Bisericii Adventiste) și Ce trebuie să știe fiecare creștin despre îndreptățire (o explicație de la A la Z a modului în care avem privilegiul unei relații desăvârșite cu Dumnezeu).